AKŞAM. Turcia, care prin operaţiunea Scutul Primăverii din Siria, operaţiune lansată în urma atacurilor asupra militarilor turci, a dat o grea lovitură regimului /sirian/ a impus armistiţiul în zonă prin acordul pe care l-a încheiat cu Rusia, cea care şi-a asumat rolul de susţinătoare a forţelor regimului. Bine, dar ce înseamnă misiunea pe care Rusia şi-a asumat-o în Orientul Mijlociu?
În numărul de luna martie a revistei Kriter, İrfan Kaya Ülger publică un articol în care analizează politica expansionistă a Rusiei şi atitudinea pe care Europa a adoptat-o faţă de această situaţie.
Utopia coborârii la marea caldă
Ülger spune că în fruntea ţărilor care au câştigat cel mai mult de pe urma haosului din Orientul Mijlociu după Primăvara Arabă este Rusia, că această ţară depune eforturi pentru a-şi lărgi pas cu pas sfera de influenţă şi continuă:
"Rusia, care a intervenit în conflictul din Siria ca urmare a solicitării regimului Assad în anul 2015, doreşte să-şi consolideze prezenţa militară în această ţară şi să constituie un comandament prin care să poată interveni în întregul Orient Mijlociu. Înfiinţarea pe lângă baza militară navală de la Tartus şi a bazei militare de la Khmeimim, înseamnă că-şi pune în aplicare treptat proiectele pentru această regiune. Rusia încă mai controlează spaţiul aerian al Siriei şi dirijează activităţile militare ale regimului sub numele de coordonare. Toate aceste evoluţii care se înregistrează pe teren se ''împletesc'' cu utopia de pe vremea ţarilor de a "coborî în mările calde".
Strategia extinderii
În articol se menţionează că spaţiile de extindere ale Rusiei nu sunt limitate la fostele ţări ale URSS şi sunt precizate următoarele informaţii:
Recomandările noastre
