Ce este tulburarea bipolară, afecțiunea de care suferea Iulia Marin. Jurnalistul Mihai Știrbu vorbește despre propria lupta cu boala

Moartea jurnalistei Iulia Marin, diagnosticată cu tulburare bipolară, este de natură să aducă în atenția publicului o problemă de sănătate cu care se confruntă un număr foarte mare de oameni. Este o afecțiune despre care, așa cum se întâmplă de multe ori, mulți vorbesc, dar puțini o înțeleg. Conform statisticilor, aproximativ 1% din populația globului suferă de această afecțiune. În România, la nivelul anului 2017, erau luați în evidență peste 154.000 de pacienți.

La câteva zile după moartea Iuliei Marin, care a recunoscut că suferă de acest sindrom, un alt jurnalist diagnosticat cu tulburare bipolară a vorbit despre problemele sale. Este vorba despre Mihai Știrbu, care a povestit cu ce se confruntă și în ce măsură își poate exercita meseria în contextul acestei afecțiuni. El a dat detalii despre cum arată viața unei persoane care a primit un astfel de diagnostic și cum reușește, ca jurnalist, să se integreze într-o redacție.

„Prima doamnă doctor psihiatru care m-a consultat la Spitalul Sf. Stelian din București când începusem să am un comportament total diferit față de cum mă știau prietenii mei m-a întrebat dacă în copilărie am avut momente în care m-am simțit mai vesel sau mai trist fără motiv. Nu îmi aminteam, ceea ce îi făcuseră pe toți să facă o legătură între decesul surorii mele și starea mea de sănătate. Cu palmele mele credeam că-i pot vindeca pe ceilalți de boli incurabile, că pot înmulți limonada, că pot comunica telepatic cu oricine și că pot amâna sfârșitul lumii. Ideile mele erau geniale, aveam logoree și munceam foarte mult. Consumam alcool și uneori și alte stimulente”, a povestit jurnalistul.

Jurnalistul a precizat că muncea până târziu, la birou, iar uneori avea tendințe agresive față de colegii săi. Își petrecea mare parte din timp în redacție, după care, ajuns acasă o lua de la capăt cu munca deoarece nu avea somn

„Lucram până seara târziu la birou, unde aveam tendințe agresive cu celelalte colege, iar când ajungeam acasă mai scriam articole, știri și e-mail-uri până la 3 dimineața. Lipsa somnului a fost un alt factor care m-a influențat. La prima internare eram pe norișori, puteam dormi, mâncam porții duble, făcusem mușchi de la sport și mergeam la terapie de grup. Pe externare scria episod psihotic nespecificat și continuarea unui tratament dur cu medicamente antipsihotice. Însă imediat am intrat într-un episod depresiv major în care m-am simțit ca un robot, fără nici o emoție, fără nici o reacție, fără viață”, a explicat Mihai Știrbu.

Când a conștientizat problemele pe care le are

El a mai relatat că la început, după ce a fost diagnosticat, nu și-a dat seama care sunt implicațiile bolii de care suferă. S-a informat, mai târziu, după ce a aflat că și actrița Catherine Zeta-Jones se confruntă cu aceste probleme.

„Nu știam ce înseamnă și nu întâlnisem până atunci pe nimeni care să-l aibă. Citind pe net, am aflat că actrița Catherine Zeta-Jones are și ea același diagnostic. Câțiva ani numai așa mă prezentam: «Sunt Mihai și sunt pacient cu tulburare afectivă bipolară. Vrei să auzi povestea mea?». Desigur, oamenii se sperie. Te evită, nu-ți stau alături. Însă se găsesc și prieteni și membri ai familiei care sunt acolo când ai nevoie de ei. Pe lângă controlul psihiatric la care merg lunar și ședința de terapie săptămânală, pe mine m-au ajutat credința și empatia celor din jur”, a spus jurnalistul.

Despre lipsa de înțelegere a oamenilor

Odată cu diagnosticul, medicii i-au recomandat lui Mihai Știrbu să renunțe la țigări, alcool, cafea și alte substanțe excintante pentru creier. Acum, jurnalistul încearcă să ducă o viață normală, chiar dacă, spune, nu se va mai putea reîntoarce într-o redacție.

În acest context, a vorbit despre problemele pe care le-a întâmpinat atunci când a încercat să se angajeze, din cauza celor care nu i-au înțeles problemele.

„Noi nu avem voie cafea, nu avem voie alcool, ciocolată și alți excitanți cerebrali. Altfel, am vira în manie. În plus, ai teama de a face copii pentru că se poate transmite genetic și nu vrei să treacă și ei prin ce treci tu. Încă mă recuperez, dar trebuie să iau pastile și dimineața, nu doar seara. Imaginează-ți cum e să lucrezi aproape sedat. Mi s-a zis și direct de către unii angajatori: «Tu ești bipolar! Să nu ne faci probleme!». Sau o altă reacție a fost: «Dacă te enervezi, ne dai în cap? Ca să știm la ce să ne așteptăm». Nu condamn pe nimeni. Ne lipsește educația pe sănătate mentală”, a mai spus Mihai Știrbu.

Jurnalistul încearcă să se reintegreze

Drept urmare, dat fiind că nu mai putea rezista presiunilor din redacție, a renunțat la jurnalism pentru Social Media și Relații Publice. În rest, duce o viață relativ normală, la fel ca orice om.

„Nu aș mai putea rezista presiunii din redacțiile de presă. Ce am putut face a fost să lucrez în domenii precum Social Media și Relațiile Publice. Am un blog pe care mai scriu din când în când. Sunt pasionat de teatru și dans contemporan, mă uit la filme, ajut la gătit și am grijă de animalele noastre, încerc să merg la concerte, dar îmi aleg locuri în spate, iubesc”, a povestit jurnalistul, conform Știrile Kanal D.

Cum este definită tulburarea bipolară

Definițile oficiale descriu tulburarea bipolară drept o afecțiune mintală desosebit de serioasă. Se manifestă prin schimbări de dispoziție, ale persoanei aflate în suferință, Aceasta trece de la o stare de hiperenergie la o stare de letargie, specifică depresiei.

Tulburarea bipolară se manifestă la aproape 1% din populația globului, conform datelor furnizate de Organizația Mondială a Sănătății. În România, prevalența cazurilor de tulburare bipolară era de 154.265 în 2017, conform site-ului Our World In Data.

Tulburarea bipolară este marcată de trăiri intense antagonice. Gândurile sunt extreme, comportamentul este extrem, somnul suferă diverse oscilații, nivelul de energie este când extrem de crescut, când extrem de scăzut. Iar toate acestea ajung, la un moment dat, să afecteze viața personală, socială sau profesională a pacienților.

Cum se manifestă boala

Printre simptomele grave ce caracterizează tulburarea se numără comportamente violente, tentative de suicid, cheltuieli impulsive, iritabilitate, izolare socială etc. Este o tulburare care poate fi tratată și ținută sub control cu ajutorul medicației și a terapiei personalizatre. Un rol important îl au și apropiații pacientului care trebuie să-i înțeleagă situația și să-i acorde suportul de care are nevoie.

Astfel, în timpul unui astfel de episod, atât persoana, cât și cei apropiați, ajung să resimtă efectele impulsivității și deciziilor iresponsabile, însă odată ce a trecut, persoana afectată trebuie să se poate baza pe cei din jur pentru a depăși urmările și pentru a-și îndeplini rutina zilnică.

Multe personalități suferă de tulburare bipolară

Multe personalități ale lumii suferă de afecțiune, într-o formă mai mult sau mai puțin gravă. Boala nu le-a împiedicat să-și desfășoare activitatea și chiar să obțină rezultate strălucitoare. Actori, politicieni, sportivi, jurnaliști, artiști, oameni de știință, au fost diagnosticați cu tulburări bipolare. Pe internet există o listă uriașă cu numele acestora.

Între cei mai cunoscuți se numără regizorul Francis Ford Coppola, John Curtin, fost premier al Australiei, rapperul DMX, compozitorul italian Gaetano Donizetti, actorul Richard Dreyfuss, actrița Carrie Fisher, vedeta din Star Wars, Paul Gascoigne, fotbalist englez, Ernest Hemingway, unul dintre cei mai mari jurnaliști și scriitori americani, Jesse Jackson, Jr., fost membru al Camerei Reprezentanților a SUA, William Pitt, om de stat și prim-ministru britanic, Emil Post, matematician și logician american, artista Selena Gomez sau Ted Turner, fondatorul gigantului de televiziune CNN.

Mihai Eminescu un pacient cu sindrom bipolar

În România, se spune că Mihai Eminescu ar fi suferit de sindrom bipolar, având în vedere manifestările sale de-a lungul vieții, trecerile bruște de la o stare la alta. Este opinia unui specialist botoșănean care a avut acces la documentele medicale ale marelui poet, prozator și jurnalist conservator.

„Din păcate, din simptomele pe care am reuşit să le văd în nişte documente medicale, Eminescu suferea de tulburare afectivă bipolară. Ea se manifesta în reprize. Bineînţeles, geniul lui Eminescu nu a provocat această afecţiune şi nici boala nu a condiţionat geniul său. Erau total independente. Probabil a ajuns în această situaţie din cauza condiţiilor de trai dintr-o anumită perioadă, a zbuciumului interior. În orice caz, creaţia îl transforma”, a explicat, doctorul Nicolae Vlad, fost director al Spitalului de Psihiatrie Botoşani, într-un interviu pentru Adevărul.

Cert este că în nici unul dintre aceste cazuri și nici în altele, afecțiunea nu i-a împiedicat pe cei în cauză să-și desfășoare munca cu rezultate, de multe ori strălucitoare.

Selena Gomez a reușit să depășească tulburarea bipolară

Despre problemele pe care le-a avut după ce a fost diagnosticată cu tulburare bipolară a vorbit artista Selena Gomez, unul dintre simbolurile tinerei generații, în special din Statele Unite. Într-o avanpremieră pentru documentarul pe care l-a realizat, „Selena Gomez: My Mind & Me”, artista a vorbit despre tulburarea bipolară. Afecțiunea i-a fost diagnosticată în urmă cu mai multă vreme.

„Când am aflat prima dată, nu știam cum voi face față diagnosticului meu. Dacă se va întâmpla din nou? Dacă data viitoare nu aș mai putea să-mi revin? Trebuia să continui să mă documentez despre asta. Trebuia să fiu atentă zi de zi”, a povestit Selena Gomez pentru Vanity Fair.

Ea a spus că secretul vindecării sale a fost legătura cu ceilalți, faptul că nu s-a autoizolat și a reușit să rămână „în conexiune” cu restul oamenilor.

Documentarul pe care l-a lansat, reprezintă un semnal de alarmă pentru cei care nu iau în serios aceste probleme și, totodată, le prezintă celor asemenea ei, și nu numai, lupta pe care a dus-o cu boala. Ea a vorbit despre cum a afectat-o faima de la o vârstă foarte fragedă, despre complicatele probleme de sănătate, dar și despre cele mai provocatoare momente pe care le-a depășit.

Ultimul mesaj al Iuliei Marin

Zilele trecute, o jurnalistă de la cotidianul Libertatea, Iulia Marin, a fost descoperită moartă, în casă, de polițiști și proprietarul apartamentului în care locuia. Moartea sa ar fi trecut aproape neobservată, remarcată doar de colegii cu care a lucrat de-a lungul celor 11 ani de carieră. Informația, pe care Iulia Marin nu a ascuns-o niciodată pe vremea când trăia, aceea că suferea de tulburări bipolare, a stârnit o mulțime de controverse.

Totul a pornit de la ultima ei postare pe Facebook, descoperită abia după ce a murit, în care descria lupta cu boala și suferințele crunte pe care era nevoită să le îndure.

„Număr, uneori, pe degete zilele ”bune”. Zilele în care mă simt bine, lucrez bine, sunt bine. Pe site-urile pe care le citesc, forumuri cu privire la tot felul de pastile, oamenii scriu: Nu renunțați, veți găsi antidepresivul potrivit.

E greu și să nu renunți. Al cincilea – sau al șaselea? – antidepresiv în mai puțin de patru ani vine la pachet cu speranțe noi și, până acum, zero efecte adverse. Dar stau și mă întreb dacă nu cumva mă pregătesc pentru o noua dezamăgire, vreun efect placebo, cine mai știe?

Stau și mă gândesc ce bizar e că viața mea toată depinde de câteva zeci de miligrame dintr-o substanța de care abia am auzit. Și, când zic că viața mea toată, nu e nicio exagerare. Am ajuns în punctul în care îmi e rușine să mai vorbesc despre depresie sau să o invoc, în punctul în care nu mai înțeleg ce e în neregulă de nu mai pot funcționa. «Ca înainte», îmi șoptește creierul meu. Sau măcar ca într-o zi oarecare, dintr-un trecut care se tot îndepărtează”, se destăinuia tânăra.

După care a continuat, încercând să explice prin ce trecea, sperând că poate cineva o va ajuta sa, poate, într-o formă de autoterapie.

„Am ajuns să urăsc însuși termenul de depresie. Îl reneg adesea, mă mint singură, ascult muzică, fac orice ca să schimb această stare. Și ea nu se schimbă decât foarte rar. Nu renunțați, antidepresivul asta mi-a schimbat viața, a scris cineva despre substanța pe care o iau acum, de câteva zile. Aștept, aștept de patru ani să am din nou pasiune pentru ceva. Să nu simt greutate, orice aş face. O greutate atât de dificil de descris în cuvinte.

Îți va plăcea pastila asta, ajuta și la concentrare, e și pe anxietate, mi-a spus medicul meu. Îmi doresc să îmi placă. Să ma «ajute». Să mă trezesc zâmbind, ca înainte. Să pun puțină pasiune în ce fac, măcar puţină. Măcar din când în când, să nu mă mai ascund în spatele unei stări care nu vrea să plece. Nu vrea, și pace.

Nu renunțați, pastila asta mi-a redat plăcerea de a trai. Citesc toate forumurile, în timpul meu liber, și vreau să le cred. Să cred că există din nou plăcere, fie şi dintr-o pastilă. Dar, la naiba cu toate astea, azi a fost o zi bună, placebo sau nu”, scria Iulia Marin pe Facebook, pe 10 aprilie, neștiind ce furtună va declanșa, această postare după moartea sa.