3.300 de studenţi învaţă la facultăţile de Jurnalism din Bucureşti. Cam tot atâţia angajaţi au cele mai mari trusturi de presă din Capitală.

În vara anului viitor, 1.000 de studenţi vor absolvi cursurile de zi ale facultăţilor de Jurnalism din Bucureşti. Alţi 575 vor încheia aceleaşi studii la "frecvenţă redusă" şi la "învăţământ la distanţă". Împreună, sunt tot atât de mulţi câţi jurnaliştii plătiţi de Societatea Română de Televiziune şi salariaţii Realitatea Media la un loc. Sunt de cincisprezece ori mai numeroşi decât ziariştii Editurii Evenimentul şi Capital şi, ca să aibă loc pe statele de plată ale trustului Adevărul Holding, ar trebui ca Dinu Patriciu să tripleze organigrama industriei media pe care o patronează.

Pe contrasens

În ultimul an, tirajul primelor zece publicaţii scrise din România a scăzut cu aproape 100.000 de exemplare. Toate trusturile au făcut concedieri, au micşorat salarii şi au coborât costurile de producţie.

Cu cât breasla se comprimă, ziarele sunt aspirate pe internet ori îşi în jumătăţesc numărul de pagini, cu atât prin porţile universităţilor ies valuri mai mari de ziarişti. Tirajul ziarelor scade, dar tirajul jurnaliştilor creşte. Cititorii se împuţinează, dar autorii se înmulţesc.

Cristian Hatu, profesor coordonator de proiecte educaţionale la Societatea Academică Română, explică : "Tinerii sunt atraşi de lumina reflectoarelor. Consieră că, devenind jurnalişti, obţin beneficii maxime cu un efort minim. Scopul lor e să ajungă vedete TV. Nu cred că ştiu despre situaţia economică proastă a presei şi despre continua scădere a cifrelor de audienţă. Cei mai mulţi nu au capacitatea logică şi gândirea critică pentru a analiza ce se întâmplă în jur".

Preţul unei diplome

Nu costă puţin să ajungi să te lauzi că ai calificarea de ziarist. La Universitatea "Hyperion", spre exemplu, taxa pentru Jurnalism (2.500 lei pe an) e mai mare cu 50 la sută faţă de cea pentru Fizică, le depăşeşte pe cele de la Electronică, Informatică, Psihologie ori Sociologie şi e depăşită doar de cele de la Teatru şi Film. Profesii solide, de sine stătătoare, indispensabile, cu un viitor pe care nimeni nu îl pune la îndoială, sunt licitate sub preţul uneia pentru care nimeni nu cere vreo diplomă şi ale cărei perspective trec greu dincolo de linia orizontului.

"Îi inspiră agresivitatea"

Lui Iulian Cârţană, prorectorul Universităţii "Hyperion", i se pare însă că interesul pentru jurnalistică e justificat: "Plasamentul absolvenţilor acestei facultăţi se poate face în diverse zone: nu doar în presă, ci şi la unităţile care au nevoie de un purtător de cuvânt. (...) Agresivitatea asta pe care o afişează mass-media îi atrage pe tineri, care se uită la televizor, ascultă radioul şi-şi zic: «Cred că pot să fac şi eu meseria asta»".

Fabricile de Ion Cristoiu

Ioana Avădani, directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent, crede: "Cei mai mulţi studenţi au o percepţie greşită a ceea ce înseamnă jurnalismul. Fetele vor să devină prezentatoare de ştiri, iar băieţii vor să devină Ion Cristoiu sau Mircea Badea. Foarte puţini înţeleg că jurnalismul înseamnă gestionarea de informaţii. La întâlnirile avute cu studenţii, cei mai mulţi mi-au spus că urmează Jurnalismul fiindcă le place să scrie. Or, scrisul reprezintă doar 15-20% din activitatea propriu-zisă a unui jurnalist".

TRAVESTIURI ŞI TRANSFORMĂRI

Cum se vede CTP de la FJSC

Un reporter EVZ a asistat la câteva cursuri susţinute la facultăţile de Jurnalism din Bucureşti. I-a luat ceva timp să se hotărască unde să se aşeze în amfiteatre, oferta de scaune libere fiind foarte mare.

La penultima întâlnire cu studenţii anului III din acest semestru, lectorul Daniela Zeca-Buzura, titulara cursului "Genurile jurnalistice TV" (de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii Bucureşti), explică diferenţa dintre dezbatere şi talk-show.

Dezbaterea e un gen care a apus în anii 1990, iar pe ruinele ei s-a ridicat talk-showul, cel mai ieftin, mai antrenant şi mai imprevizibil format TV. Daniela Zeca-Buzura se opreşte asupra cazurilor de ziarişti a căror personalitate a fost modificată de rolul pe care îl interpretează în studiourile TV.

După câţiva ani de emisiuni, eul strident, obişnuit să iasă la suprafaţă doar între paravanele platourilor de filmare, a înlocuit eul din viaţa de zi cu zi, aşa că omul cunoscut de toată lumea a dispărut în clona lui mediatică. Un exemplu în sensul acesta ar fi Mircea Dinescu. Un tip care - spune Zeca-Buzura - după zece ani de apariţii la televizor, nu mai poate să discute altfel decât în gura mare, dând din braţe şi din tot trupul.

"Parcă a ieşit din coşciug"

Studenţii află şi că jurnaliştii apar pe ecrane deghizaţi pe de-antregul, nu doar daţi cu pudră pe frunte, obraji şi bărbie. "Să nu credeţi că CTP n-avea acasă şi alte haine în afară de treningul ăla Adidas în care tot apărea la televizor! Avea, dar ăsta era personajul lui. (...) L-aţi văzut la Pro Cinema, cu pălăria aia pe cap? Arată groaznic, parcă e scos din coşciug", explică directorul TVR Cultural.

Apoi, continuă: "Dana Grecu a fost tunsă hitlerist - îmi pare rău pentru această jurnalistă deloc rea, de altfel - şi, pentru că e atât de ofensivă în timpul emisiunii, a fost pusă să stea în picioare. (...) Publicul se uită la Gâdea şi compania pentru coloratura «zarzavatului» din studio".

Jurnaliştii TV pe care Daniela Zeca-Buzura îi preferă sunt - o spune după ce le dă studenţilor ocazia să-şi exprime opţiunile - Emil Hurezeanu şi Luca Niculescu, redactorul-şef al RFI România, "sută la sută produs al FJSC".

Cum s-a ratat plecarea în străinătate

La cursul de "Managementul carierei" se strâng puţini studenţi din anul III. Doar 15, pe care conferenţiarul Viorica Păuş îi cheamă în băncile din faţă şi-i numără de trei ori. Viorica Păuş are un CV aglomerat cu diplome, dar prezenţa ei în aula universitară e sabotată de dicţie: abia reuşeşte să-l pronunţe pe s.

Îşi întreabă studenţii de ce nu s-au înscris la Medicină, să poată pleca la muncă în străinătate, apoi le vorbeşte despre cum se fac recrutările şi angajările într-o firmă, le dictează fără să se precipite, deplânge viitoarele modificări ale Codului Muncii şi, după o oră, obosită de efortul comun, le dă pauză. "Cursul doamnei Păuş ar trebui să se ţină în orice facultate din România", spune decanul FJSC, Mihai Coman.

ALTERNATIVE

Mai o carte, mai un joc

La cursurile facultăţilor de Jurnalism, studenţii joacă fotbal şi tetris pe blackberry, citesc "Mexico ‘70", cartea lui Ioan Chirilă, pun pe cântar "Crimă şi pedeapsă", o carte mai uşoară, totuşi, decât "Shogunul" - care numără o mie de pagini... Cursurile Facultăţii de Junalism şi Ştiinţele Comunicării (FJSC) din cadrul Universităţii Bucureşti se ţin într-un amfiteatru bătrân de la mansarda Facultăţii de Chimie.

Profesorii nu urcă piedestalul, n-au nevoie de tablă, de cretă, de scaun sau de catedră. Se aşază pe strapotinele studenţilor, în primul rând, şi se-ajută de microfon şi boxe ca să fie auziţi până în fundul sălii. "Lipsesc nişte neoane sau e iluzia mea?", întreabă lectorul Daniela Zeca-Buzura, uitându- se lung la ultimele rânduri care au cam rămas în beznă.

Evaluează apoi asistenţa, rotindu-şi capul, răzbate cu privirea clar-obscurul încăperii şi continuă: "Sunteţi cam puţintei. Ce s-a întâmplat cu voi? Ceilalţi şi-au luat joburi ori s-au îmbolnăvit?".

Pamfil Nichiţelea, profesor la Facutatea de Jurnalism a Universităţii "Spiru Haret", s-a întâlnit la cursuri doar cu zece-cincisprezece studenţi din cei 120, câţi ar trebui să-i urmărească lecţiile de "Conceperea şi elaborarea ziarului", predate la anul doi.

Nichiţelea nu e deranjat de faptul că aproape e singur în sală şi mai are un pic şi-o să vorbească la pereţi. Se miră doar cu jumătate de glas: "Ce sunteţi atât de puţini? Te pomeneşti că nu mai vreţi să terminaţi şcoala!". Nichiţelea e hâtru, vorbeşte rar şi-şi dramatizează cursurile, întrebând şi răspunzându-şi singur la întrebări. "Jurnalul Naţional" e ziarul lui preferat, niciodată nu-l ratează când apar "Ciornele" lui Lucian Avramescu. În a doua săptămână a lunii octombrie, când facultatea a fost vizitată de Comisia de acreditare a ministerului, la cursurile lui au fost aduşi studenţi din toţi anii, să pară frecvenţa mai mare. Despre decanul FJSC, Mihai Coman, se spune că lipseşte cot la cot cu studenţii. Cursul de "Sociologia jurnaliştilor", pe care ar fi trebuit să-l predea celor din anul trei, în fiecare zi de marţi, între orele 13.00 şi 15.00, nu s-a prea ţinut în ultimul semestru. "Cursul lui Coman nu s-a făcut deloc!", spune băiatul care întoarce paginile cărţii despre Mondialul din 1970.

"Nu-i adevărat. Am fost profesor-invitat, în Franţa, şi am lipsit o singură lună de la şcoală. Am făcut o convenţie cu studenţii, să recuperăm orele în decembrie şi în ianuarie", contestă decanul folclorul studenţesc.

"Sunteţi cam puţintei în sală. Ce se întâmplă cu ceilalţi? Şi-au luat joburi ori s-au îmbolnăvit?", DANIELA ZECA-BUZURA, lector FJSC SĂLI GOALE

La cursurile anului doi de la Facultatea de Jurnalism a Universităţii "Spiru Haret" sunt prezenţi, de regulă, doar 10 studenţi, din 120. Printre ei, şi Lidia Vadim Tudor, fiica preşedintelui PRM

Profesorul Pamfil Nichiţelea predă cursul de "Conceperea şi elaborarea ziarului" la "Spiru Haret". Printre puţinii studenţi din anul II care i-au dat bună ziua în zilele de joi ale ultimelor luni s-a numărat şi Lidia Vadim Tudor (20 de ani), fata cea mare a liderului PRM, Corneliu Vadim Tudor. La toate cursurile, Lidia stă aşezată în banca a doua, alături de două colege de care se dezlipeşte doar când se suie în Mercedesul care o aşteaptă să o ducă acasă.

La primul curs, Pamfil Nichiţelea îşi agaţă pardesiul şi pălăria în cuier, merge la catedră, îşi desface servieta, împrăştie câteva hârtii pe masă, începe predarea şi întreabă: "Lidia, ce este acela un ziar? Că domnul Vadim, vorba aia, a făcut la ziare!". Lidia e încurcată câteva clipe, apoi răspunde: "O marfă!". Pamfil Nichiţelea ridică un deget în aer, îşi mută privirile în tavan şi spune cu ochii pe jumătate închişi: "Ex-cep-ţio-nal răspuns! O marfă!". Lidia se întoarce cu faţa la colege, râde şi bate palma cu una dintre ele. Pamfil Nichiţelea continuă: "Din păcate, cea mai ieftină marfă!".

O săptămână mai târziu, întrerupându-şi cursul, profesorul are o altă preocupare: mormântul cumnatului său din Craiova, care, în dimineaţa aceea, fusese jefuit de toate coroanele de flori care îl acoperiseră cu o zi în urmă, la înhumare. Îngrijorarea e întemeiată: mortul a fost aşezat în pământ cu bijuterii de 10.000 de euro la el, un ceas, un ghiul şi un pandantiv greu din aur. Oare hoţii or fi ştiind asta?

LUME PUŢINĂ. Lidia Vadim Tudor (plan îndepărtat) se numără printre rarii studenţi care vin regulat la cursuri

TAXE, NUMĂR ŞI FRECVENŢĂ

Facultăţile de Jurnalism din Bucureşti