Astfel se pare că scoţienii „ascund sub fustă” lucruri despre care nu se ştie cu adevărat. „Scoţienii sunt zgârciţi” e fals. Este un clișeu care datează de mai multe secole şi care ilustra iniţial sărăcia scoţienilor. Un sondaj în rândul a 3.000 de persoane a relevat că scoţienii dau bani pentru opere de binefacere, în medie 356 de lire pe an.

Cea mai scăzută

„Scoţienii mănâncă prost şi beau mult”: nu este fals dar se exagerează. Bucătăria scoţiană a făcut progrese şi propune acum alternative la mâncărurile tradiţionale din carne de oaie (haggis). Este însă adevărat că alcoolul, alături de obiceiurile alimentare proaste, explică, în parte, de ce speranţa de viaţă a scoţienilor este cea mai scăzută din Marea Britanie.

„Scoţienii vorbesc într-un dialect greu de înţeles: parţial adevărat. A nu se confunda engleza scoţiană cu 'scots', o limbă germanică vorbită de un grup restrâns. „Scoţianul este patriot”: adevărat. Potrivit unui studiu realizat de "British social attitude", 69% dintre scoţieni se simt "în primul rând scoţieni" şi doar 20% "în primul rând britanici". „Scoţienii poartă kilt”: adevărat, dar ocazional. Obiect vestimentar al bărbaților din Highland din secolul al XVI-lea, kiltul ecosez – o fustă dintr-o stofă din lână în carouri şi în culori care variază în funcţie de familii – este fără îndoială simbolul cel mai reprezentativ. În prezent, majoritatea scoţienilor nu poartă kilt pe stradă, ci doar ocazional, în zilele de sărbătoare ori la manifestaţiile tradiţionale.