Peste circa o lună, ar trebui ca toate marile reţele de magazine să aibă la raftcel puţin 51% legume şi fructe româneşti, dacă e să interpretăm în acest sens „Legea supermarketurilor”. Totodată, actul normativ face la referire la ouă, lapte şi produse lactate, carne, miere şi produse de panificaţie. EVZ a făcut turul hiper şi supermarketurilor, pentru a vedea ce pondere au în acest moment produsele româneşti

România este un El- Dorado pentru lanţurile de retail, care deţin acum o cotă de piaţă de circa 60% din comerţul alimentar, potrivit unor estimări. Consumul, stimulat de reducerile de TVA şi de majorările salariale, are cea mai mare rată de creştere din UE.

La polul opus, pieţele tradiţionale au pierdut mult din importanţă, în favoarea supermarketurilor, care au apărut în toate cartierele mari din oraşe şi chiar la sate. În aceste condiţii, pentru producătorii români a devenit o chestiune de supravieţuire să poată intra pe rafturile marilor retaileri. În războiul iscat, acuze sunt şi de o parte şi de alta. Pe de o parte, firmele româneşti se plâng de taxele excesive şi puterea dominantă în negocieri a hipermarketurilor, precum şi de concurenţa neloială pe care le-o fac prin importuri la preţ de dumping. De cealaltă parte, supermarketurile acuză că nu producem suficient şi de calitate, iar fermierii nu sunt organizaţi, astfel încât colectarea şi livrarea să se facă eficient.

Legea care a aprins spiritele

În acest conflict, a intervenit Parlamentul, care în vara acestui an a modificat Legea 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, într-o formulă cunoscută ca „Legea supermaketurilor”. Potrivit noilor prevederi, lanţurile de retail sunt obligate să se aprovizioneze în proporţie de 51% cu produse achiziţionate de pe „lanţul scurt de aprovizionare”. Iniţiatorii legii spun că aceasta este echivalentul la „românesc”, deşi reprezentanţii supermarketurilor spun că asta poate însemna şi „bulgăresc” sau „unguresc”.

În ianuarie, deja această prevedere trebuie să îşi facă efectele. Cu sau fără lege, am vrut să vedem care este situaţia la acest moment în marile lanţuri de retail, cât de prezente sunt produsele româneşti, acolo unde avem tradiţie: fructe, legume, carne şi lactate.

Primul episod din acest serial pe care EVZ îl începe astăzi vizează reţeaua grupului francez Carrefour, al doilea jucător ca mărime din piaţă şi care îşi va consolida poziţia după achiziţia reţelei Billa. Cercetarea am făcut-o luni, 5 decembrie, în hipermarketul din Băneasa, unde ne-am oprit întâi la raionul cu lactate bio. Aici, produsele româneşti sunt dominate de branduri străine din Austria, Ungaria sau chiar Bulgaria, însă există şi mărci locale de lapte, iaurt sau telemea bio. Cel mai ieftin lapte bio la un litru, cu 1,5% grăsime, este o marcă ungurească, Mizo (4,8 lei), în timp ce Napolact, de pildă, costă 6,5 lei.

Trecem de raionul bio şi mergem să studiem pachetele de unt normal (82% grăsime). Oferta este foarte mare, dar brandurile străine domină, la numărătoarea noastră – 10 străine (cele mai multe din Germania şi Franţa) şi 8 româneşti. Marca proprie a Carrefour, cel mai ieftin produs, avea originea UE, deci probabil e fabricat în afara ţării. O doamnă a venit şi a înşfăcat două pachete de unt nemţesc, fără să stea pe gânduri.

Raionul cu lapte e plin numai de mărci familiare, româneşti, chiar dacă acţionarii sunt în unele cazuri străini. Cât e lapte 100% românesc şi cât e din import, asta numai ei ştiu. La caşcaval, produsele româneşti sunt dominante. Chiar dacă fabricile sunt în România, iarăşi nu avem certitudinea că laptele prelucrat e 100% autohton. Unii, foarte puţini, precizează asta pe ambalaj. Un plus a fost că la raft şi-au făcut loc şi firme mai mici.

Polonezii vin cu cele mai ieftine ouă

La ouă, iarăşi oferta e bogată. Ca să triem, am ales categoria M, de dimensiune medie. Ne-am uitat întâi la pachetul de 30 de ouă, că tot se apropie sărbătorile şi gospodinele au mult de gătit.

Cele mai ieftine costau 12,99 lei. Chiar dacă distribuitorul e o firmă românească, m-am uitat mult şi bine să văd de unde provin. Cum pe etichetă nu scria nimic, am căutat direct pe marcajul de pe ou şi, surpriză! Codul era 3 PL, ceea ce înseamnă că provin din Polonia, de la găini crescute în baterii. Ouăle româneşti sunt totuşi cele mai prezente.

La pachetul de 10 bucăţi, cele mai ieftine ouă sunt tot din Polonia şi tot din găini crescute în baterii, deci „stresate”. Gama de ouă româneşti este însă foarte diversă, inclusiv de la găini despre care producătorii spun că sunt libere şi fericite. Bani să aveţi.

Carrefour în cifre (2015)

● cotă de piaţă: 9,5%

● cifră de afaceri: 5,1 miliarde lei

● profit net: 127,6 milioane lei

● număr angajaţi: 7.985

Surse: mfinante.ro, PMR Consulting

Concurenţă la carne de la unguri

La carnea proaspătă a fost mai simplu: nu am văzut pui, porc, oaie sau vită din import, cu excepţia câtorva produse premium din Ungaria. Carnea de curcan era din două surse – românească şi ungurească şi tot de la vecinii din vest era carnea de iepure şi raţă. Dacă sunteţi amatori de prepeliţe întregi, ele provin din Italia. Cârnaţii proaspeţi şi micii erau tot produşi local.

Ceapă din Austria și usturoi chinezesc

Oricât ar vrea parlamentarii, fructe şi legume româneşti iarna nu prea găseşti. Varză, cartofi (chiar şi mov), conopidă şi rădăcinoase (morcovi, ţelină, păstârnac, pătrunjel etc.) sunt din belşug, marcate distinct, cu harta României deasupra. La ceapa galbenă, ar fi trebuit să stea deasupra steagul Austriei, că de acolo provine. Usturoi – după preferinţe: românesc sau chinezesc. Avem însă spanac, salată şi ceapă verde românească, ridichi, dacă vreţi o salată proaspătă. De ce e ceapa austriacă, nu am înţeles. Preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Legume, Gheorghe Vlad, ne-a declarat că avem pe stoc cantităţi însemnate de ceapă galbenă. Potrivit acestuia, chiar şi ceva roşii se mai găsesc, la ultima strigare pe anul ăsta. În Carrefour Băneasa, castraveţii sunt din Spania şi Turcia, roşiile din Spania, Italia, Albania, Olanda, Maroc, dovleceii din Turcia, vinetele din Spania. Cam din aceleaşi ţări vin şi ardeii gras sau kapia, galbeni, verzi, roşii sau portocalii. Noroc cu ardeiul verde iute că ne mai salvează obrazul.

Gheorghe Vlad spune că oferta românească de fructe include deocamdată în principal mere, gutui şi prune uscate. În Carrefour Băneasa, gutuile erau din Grecia. La mere, cinci soiuri erau autohtone, şapte – din Italia, iar de polonezi nu m-am temut – doar un soi.

Închei turneul la panificaţie. Pâinea e în cea mai mare parte proaspătă, frământată şi coaptă acolo. Cele câteva produse din aluat congelat sunt cu seminţe sau măsline şi stau aşezate separat, după un perete de sticlă.

Citiți mâine în EVZ episodul doi al campaniei „Produs în România”, despre Lidl