● Dezvăluiri incendiare ale lui Cristian Sima ● Brokerul-fugar susține că pe 22 decembrie 1989 a înregistrat un dialog ultrasecret ● Caseta s-ar afla într-o bancă din Elveția

Cristian Sima nu știe doar povești cu politicieni corupți, care-și joacă la bursă câștigurile fabuloase, obținute prin inginerii financiare care au sărăcit, în anii tranziției, țara. Nu! Sima este savuros și când dezvăluie propriile adevăruri legate de evenimentele din decembrie ’89.

„La Revoluție, pe 21, m-am dus la Politehnică și le-am spus că nu vom face matematică în acea zi. Cine are chef, să meargă cu mine în Piață, să facem istorie. Așa le-am spus. Unii studenți au venit, am mers în Piață. Totul mi s-a părut perfect organizat. De exemplu, noi protestam la Universitate, au dat cu tunuri cu apă peste noi. Toate cele patru bulevarde care dădeau în Piață erau blocate, dar metroul mergea. Și a mers până la două noaptea. Era o seară caldă de iarnă, dar pe noi ne-au udat, fleașcă ne-au făcut. Nici o problemă. Am luat metroul, am mers la mine - stăteam în chirie într-un demisol, aproape de Televiziune - le-am dat studenților haine uscate și ne-am întors. Unde-ai mai pomenit revoluție de acest fel? Te duci, te schimbi și vii înapoi? Până la 12 noaptea, cât am stat eu, nu s-a tras în manifestanți, n-a murit nimeni. A apărut Dan Iosif cu un megafon - de unde avea el așa ceva? E clar că era infiltrat și strângea oameni în jurul lui. Urla că au ieșit și muncitorii... Nu era adevărat. Erau doar intelectuali în Piață. Bine, Petre Roman, care era coleg cu mine, n-a fost în piața aia nici măcar o secundă”.

„L-a călcat pe-ăla cu tancul, dar cred că din greșeală”

De unde o asemenea siguranță? Sima reevaluează: „N-am de unde să știu sigur. Dar cât am stat - ore în șir - am recunoscut toate grupurile. De la Politehnică, de la Medicină... La 12 noaptea, când am văzut că se cam sparge gașca - e adevărat, l-a călcat pe-ăla cu tancul, dar cred că din greșeală, din cauza nebuniei care era acolo -, am mers la mine în demisol, unde am ascultat Europa Liberă. Apoi, a doua zi, pe la 11, neam urnit spre Televiziune”.

Securiștii cântau Plugușorul

Cristian Sima își aprinde o țigară subțire, inspiră, expiră, apoi turuie afectat: „Protestanții veneau în grupuri mari. Am ajuns în față, la porți, eu, Victor Vasile, colegul meu, și prietena lui. Vine Brateș, ăla cu ochelari groși de la televizor, și ne întreabă dacă noi suntem reprezentanții poporului. Să știți că lumea s-a oprit la porți, n-a tăbărât, n-a distrus nimic. Noi am răspuns afirmativ și, imediat, ne-a invitat înăuntru. Ne-a băgat direct în studioul patru. Am stat în televiziune - sunt imaginile filmate, există dovezi -, dar nu m-am băgat în față. Erau și securiști acolo, deghizați, îmbrăcați în costume naționale, pregătiți să spună Plugușorul... Apăruse și Dinescu, urlând: „Am învins!”, la, la, la... Se mai ivise Rebengiuc... Iliescu nu era încă, a venit ulterior. Am stat toată noaptea acolo, se încinsese atmosfera, tuturor ne era sete. Eh, m-am oferit să aduc niște apă minerală de acasă, doar stăteam la doi pași. Aveam două lăzi de Borsec, primite la meditații. Eram excitat, convins că am participat la o revoluție. Atunci chiar credeam”.

La revoluție, cu casetoful la subraț

Urmează o scenă senzațională, desprinsă parcă dintrun scenariu de film: „Înainte să merg după apă, m-am oprit la toaletă. Dintr-un WC se auzeau șușoteli. Cine credeți că era? Iliescu cu Nicolae Militaru (n.r. - fost general, primul ministru al Apărării după 1989). Militaru îi spunea lui Iliescu... Îți spun, c-am înregistrat tot și am înregistrarea...”.

Ați mers la Revoluție cu casetofonul la subraț? - întreb, aiurit. „Aveam un casetofon din ăla care înregistra. M-am gândit că se scrie istorie, că n-ar fi rău să-l am la mine. Stai, mă, nu te gândi că aveam un reportofon - cum ai tu acum - , ci o balubă atâta”. Sima își deschide brațele, surescitat, chitit să mă facă să înțeleg dimensiunile aparatului de înregistrat. Nu l-a controlat nimeni la intrarea în TVR? Chiar așa, a trecut cu casetofonul ascuns în sân? „Ce control, domne’, că ăia erau morți de frică! Erau înnebuniți să nu-i linșeze lumea!”.

„Militaru îi zicea lui Iliescu că e un nimeni”

Revenind, ce sfaturi îi dădea generalul Militaru lui Ion Iliescu? Revoluționarul Cristian Sima încearcă să redea misterioasa discuție purtată într-un closet din TVR la data de 22 decembrie 1989: „Militaru îi zicea lui Iliescu că e un nimeni și că singura lui șansă este să facă o diversiune din care să iasă erou național. L-a atenționat pe politician că lumea nu mai vrea comunism și că în maximum o zi va fi alungat de oameni. Mai ales dacă apare așa, din neant, cu pretenția de salvator. La o oră de la faza din toaletă, plec acasă, să iau apa minerală. Am cerut un om să mă ajute la cărat, le-am menționat adresa la care mă deplasam să iau apa, apoi am întins-o. Intru la mine în subsol - timp în care ăia de la Televiziune anunță că sunt securiști la adresa unde ajunsesem eu, adică la mine acasă… Domne’, dacă n-au făcut casa aia - unde eu stăteam cu chirie - praf! Au mitraliat-o, țăndări au făcut-o! Am scăpat pentru că apucasem să cobor la demisol!”.

„Atunci te-ar fi omorât dacă scoteai caseta”

Cine a fost în spatele acțiunii violente, închipuite sau nu? Începuse deja diversiunea cu teroriștii? Sima e prompt: „Televiziunea a anunțat! Cine a tras? Păi, cine? Nu înțelegi că la Televiziune erau și intruși, cum a fost Cazimir Ionescu…?!”.

Nu vreau să înțeleg, nici să știu, așadar revin, curios, la dialogul din WC. „Am și acum caseta cu înregistrarea”, mă asigură Sima. „Unde? La bancă, în Elveția! Când o scot? Când mi-or debloca ăștia conturile”, vine, isteț, răspunsul.

Plecând de la supoziția că două personaje înghesuite într- un WC - Ion Iliescu și Nicolae Militaru - ascultate și înregistra te de un al treilea - Cristian Sima - ar putea fi adevărată, îl sâcâi din nou pe „revoluționarul deconspirator”: „Credeți că, după atâția ani, mai este bună înregistrarea?”. Sima mă lasă perplex: „Oh, dar am tras-o apoi pe disc, e de înaltă clasă… De ce n-am scos-o până acum? Păi, în ‘90 am plecat din România, timp de opt ani n-am vrut să mai aud de țara mea. Apoi, începând cu 2008, ce era să mai fac cu această casetă? Și acum, dac-o scoți, crezi că mai faci ceva? Avea valoare în ‚90, dar atunci te-ar fi omorât dacă scoteai caseta. În nopțile alea, au dispărut mulți”.

Lovitură de stat, nu revoluție!

La câteva zile de la evenimentele povestite, Cristian Sima a realizat că Revoluția din ‘89 ar fi fost, de fapt, o mare păcăleală: „Miam dat seama că a fost o lovitură dată de alți comuniști pentru a pune mâna pe putere. Ulterior, am fost în Piața Universității, am protestat, n-am ratat un miting anti-FSN. Asta până-n 20 mai, când s-a votat. A câștigat Iliescu și-am tulit-o din țară”.