CCR informează, astăzi, printr-un comunicat de presă: “Având în vedere dispozițiile art.44 alin.(3) și art.45 alin.(2) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Constituțională a sesizat Inspecția judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în legătură cu conduita pe care domnul Ciprian COADĂ, judecător la Curtea de Apel Constanța – Secția penală, a ales să o adopte în mod public față de soluția pronunțată de Curtea Constituțională prin Decizia nr.68 din 27 februarie 2017 referitoare la cererea de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre Guvernul României și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.181 din 14 martie 2017”.

CCR pare să fi fost deranjată de un material apărut sub semnătura judecătorului constănțean Ciprian Coadă la rubrica Opinii a site-ului Juridice.ro, din data de 14 martie, exact în ziua publicării în Monitorul Oficial a soluției pronunțate, în 27 februarie, de Curtea Constituțională. “Ordinea de zi: în căutarea prestigiului pierdut” se numește articolul judecătorului, având motto-ul „Viaţa noastră unde e? Viaţa noastră, ce-aţi făcut cu ea?” Opiniile lui Ciprian Coadă, considerate de CCR “conduită”, cuprind puncte de vedere clare, nemaiîntâlnite în spațiul public, la adresa Curții Constituționale, din partea unui magistrat român. El susține, printre altele, cu subiect și predicat, că CCR a săvârşit un amestec în domeniul unei alte puteri organizate în stat. 

Redăm câteva pasaje din creația care a iscat supărarea CCR. Materialul judecătorului Ciprian Coadă, în întregime, poate fi citit în Juridice.ro

…”Ţinând seama de evoluţia ultimelor evenimente, apariţia acestei decizii era destul de previzibilă într-un stat în care justiţia, transformată în sacul de box al politicienilor, trebuie să încaseze cu stoicism multiplele lovituri sub centură şi diferitele croşee din partea pugiliştilor de tot felul, fără a putea reclama existenţa unui conflict de natură constituţională, dar care, cu aceeaşi demnitate, trebuie să îşi accepte statutul de vinovat, atunci când în exercitarea atribuţiilor proprii, încearcă şi chiar reuşeşte să contribuie la salvgardarea ordinii de drept.

Ceea ce suprinde şi dezamăgeşte în motivarea deciziei Curţii Constituţionale este însă examenul de constituţionalitate al falsului conflict, care nu doar că depăşeşte limitele sesizării, dar reprezintă un derapaj de la competenţele funcţionale conferite prin lege şi Constituţie, interferând într-un domeniu rezervat organelor judiciare, singurele în măsură să stabililească dacă faptele de natură penală sesizate în procesul de elaborare şi de adoptare a actelor normative există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite cu forma de vinovăţie prevăzută de lege…

Observând motivarea ce stă la baza sesizării, ne întrebăm retoric dacă nu cumva demersul de soluţionare a unui asemenea conflict nu a fost decât o manevră premeditată, menită a consacra o inedită formă de imunitate parlamentară şi ministerială, ce nu îşi găsea o acoperire legală, printr-un mecanism pe cât de ingenios şi oportun, pe atât de necesar într-o democraţie fragilă, ca România, recurgându-se la intervenţia Curţii, graţie caracterului obligatoriu al deciziilor sale.
Cum altfel ar putea fi caracterizat rezultatul acestui demers, concretizat într-o decizie obligatorie a Curţii Constituţionale, care, pe lângă faptul că introduce o nouă formă de imunitate, din punct de vedere constituţional, vine să reglementeze şi o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptelor comise în exerciţiul activităţii de legiferare, încă neconsacrată în Codul penal, dar care, cel mai probabil, va fi propusă ca amendament, invocându-se caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii, ca principal motiv al armonizării legislaţiei penale cu Constituţia.

…Din punctul meu de vedere, analizând existenţa unor fapte ca infracţiuni şi impunând Ministerului Public o soluţia de clasare, Curtea Constituţională a săvârşit un amestec în domeniul unei alte puteri organizate în stat, astfel încât o asemenea decizie nu poate fi aplicată şi respectată întocmai, faţă de cadrul legal şi constituţional actual. 

..În fond, ce am avea de pierdut decât aflarea adevărului? Le ofer chiar eu un punct de plecare: încălcarea de către diferiţi funcţionari publici şi înalţi demnitari ai statului a regimului incompatibilităţilor prevăzute de lege şi neconsemnarea în propriile declaraţii de interese a apartenenţei unora la unele forme de asociere, care ar putea fi asimilate organizaţiilor secrete interzise prin Constituţia României”.
Judecător Ciprian Coadă
Curtea de Apel Constanţa