Actualul cadru legislativ nu prevede cazurile exprese în care Parlamentul poate dispune revocarea Avocatului Poporului și nici procedura care trebuie parcursă in cazurile în care se formulează o asemenea solicitare.

CCR a publicat motivarea deciziei 455/2021 prin care a dispus repunerea lui Renate Weber în funcția de Avocat al Poporului. Conform documentului, Parlamentul nu poate avea dreptul discreționar de a-l revoca pe Avocatul Poporului. Mai mult, susțin magistrații CCR, „îndeplinirea defectuasă a atribuțiilor” nu este echivalentă cu „încălcarea Constituției și a legilor”. Decizia de revocare, motivul trebuia precizat riguros astfel încât să acopere abarerile grave săvârșite de Avocatul Poporului.

Conform CCR, parlamentarii care au votat pentru revocarea lui Renate Weber din funcția de Avocat al Poporului nu au indicat încălcările legii de care s-ar fi făcut vinovată. Drept urmare, Parlamentul a acționat discreționar, a atras atenția Curtea Constituțională a României, în decizia prin care a declarat neconstituțională Hotărârea Parlamentului nr. 36/2021 de revocare.

Pe de altă parte, au atras atenșia judecătorii CCR, nu există o procedura prin care persoana revocată din funcția de Avocat al Poporului să poată contesta hotărârea Parlamentului.

CCR explică faptul că problemele de neconstituționalitate provin din Legea nr. 35/1997, ce reglementează activitatea Avocatului Poporului și care nu reglementează cazurile explicite de revocare și nici dreptul la apărare al acestuia.

Opinia concurentă a judecătoarelor Livia Stanciu și Simina Tănăsescu

În acest context, judecătoarele Livia Stanciu și Simina Tănăsescu au în vedere faptul că în Decizie 455/2021, Curtea Constituțională stabilește conduită de urmat pentru Parlament. Este vorba despre repunerea Renatei Weber în funcția de Avocat al Poporului, chiar dacă această decizie nu a fost pronunțată pentru soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională.

Cele două judecătoare atrag atenția că pentru revocarea Avocatului Poporului nu este suficientă simplă respingere de către Parlament a rapoartelor de activitate, așa cum se întâmplă în cazul președinților radioului și televiziunii publice.

Principalele pasaje din Decizia CCR 455/2021:

„78. Curtea reține că legea care reglementează revocarea, că modalitate de încetare a unui mandat, trebuie să stabilească cu certitudine cazurile în care intervine această sancțiune, menționând expres ipotezele obiective, determinate sau determinabile, care pot declanșa procedura de revocare (de exemplu, incidența răspunderii penale sau a răspunderii disciplinare).

De asemenea, legea trebuie să prevădă procedura în cadrul căreia se analizează cererea de revocare și după a cărei parcurgere organul competent poate dispune revocarea. Această trebuie să prevadă titularul dreptului de a cere revocarea, organul competent să cerceteze faptele imputate și vinovăția persoanei a cărei revocare se cere sau garanțiile exercitării dreptului la apărarea a acesteia (încunoștințarea persoanei a cărei revocare se cere, audierea să publică înainte de revocare, posibilitatea de a propune probe în apărarea să, termenele procedurale etc.).

Nu în ultimul rând, legea trebuie să reglementeze dreptul la recurs în față unei instanțe independente și imparțiale, deci posibilitatea persoanei revocate de a contesta măsură revocării, în condițiile art.21 din Constituție referitor la liberul acces la justiție. Pentru a-și putea exercită atribuția de control al legalității și temeiniciei măsurii revocării, instanța trebuie să cunoască rațiunile pentru care a fost dispusă revocarea, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului de revocare.

Parlamentul trebuie să motiveze actul revocării

Obligația autorității emitente de a motiva actul constituie o garanție contra arbitrariului și se impune cu precădere în cazul unui atare act prin care, dispunându-se încetarea unui mandat în curs, se suprimă drepturi sau situații juridice individuale.

79.Sub aceste aspecte, prin Decizia nr.732 din 10 iulie 2012, rețînând că „este singură autoritate în măsură să aprecieze dacă activitatea desfășurată de Avocatul Poporului, în calitatea să de conducător al instituției, s-a realizat în limitele stabilite de Constituție și lege sau, dimpotrivă, cu încălcarea acestora”, Curtea Constituțională a statuat că Parlamentul are competență de a dispune măsurile legale, «printr-o evaluare obiectivă în cadrul cailor și procedurilor exclusiv parlamentare».

Pornind de cele statuate în precedent și reiterând considerentele Deciziei nr. 80 din 16 februarie 2014, potrivit cărora «situațiile în care poate interveni revocarea trebuie individualizate cu precizie la nivelul legii, iar procedura care urmează să fie respectată în această situație trebuie, de asemenea, stabilită prin norme lipsite de orice echivoc, astfel încât să fie evitat riscul unei revocari arbitrării», Curtea constată că actualul cadru normativ nu stabilește cazurile exprese în care poate interveni revocarea Avocatului Poporului și nici procedura care trebuie să fie parcursă în cazurile în care se formulează o asemenea solicitare.

Având în vedere că Parlamentul are posibilitatea de a aplică sancțiunea juridică a revocării în urmă constatării încălcării unor norme legale, oricare ar fi acestea, Curtea constată că actualul cadru normativ în temeiul căruia este adoptată o astfel de hotărâre prezintă o deficiență gravă de conținut, întrucât nu reglementează distinct și limitativ ipotezele în care se poate declanșa procedura de revocare. Posibilitatea revocării din funcție a Avocatului Poporului «că urmare a încălcării Constituției și a legilor» nu respectă condițiile de claritate, previzibilitate și rezonabilitate.

Hotărârea a fost un act arbitrar

Această constatare, coroborată cu faptul că nici legea și nici regulamentele parlamentare nu prevăd procedura în baza căreia se adopta hotărârea de revocare, limitându-se la a stabili titularul propunerii de revocare și forul decident, și nici garanții cu privire la dreptul la apărare al persoanei revocate, converge spre concluzia că hotărârea astfel adoptată este rezultatul unui act arbitrar, lipsit de fundament constituțional, în opoziție cu dispozițiile art.1 alin.(3) din Constituție care consacră principiul statului de drept.

80.De altfel, această concluzie este confirmată de însăși autoritatea publică ce a dispus revocarea, care a reținut că temei al revocării faptul că «Avocatul Poporului a îndeplinit defectuos atribuțiile sale, fie prin acțiunile realizate, fie prin omisiunea de a acționa în aria să de competență».

Or, este evident că „îndeplinirea defectuoasă” a atribuțiilor nu este echivalentă cu «încălcarea Constituției și a legilor». Curtea constată că, chiar în condițiile de maximă generalitate a sintagmei cuprinse în art.9 alin. (2) din Legea nr.35/1997, care prin ea însăși apare că fiind viciată pentru neconstituționalitate, Parlamentul i-a conferit acesteia un înțeles și mai amplu, extinzând sfera cazurilor de revocare dincolo de încălcarea legii, la aplicarea să defectuoasă.

Fundamentând hotărârea de revocare pe o interpretare a normei legale care excedeaza conținutului sau, Parlamentul a acționat cu încălcarea dispozițiilor art.9 alin.(2) din Legea nr.35/1997 și, implicit, a prevederilor art.1 alin.(5) din Constituție, care consacră principiul legalității și al supremației Legii fundamentale. Curtea reține că Parlamentul nu poate avea un drept discreționar cu privire la aplicarea sancțiunii revocării, el însuși trebuind să respecte exigențele legale și constituționale în exercitarea propriilor competențe.

Caracterul vag al motivului revocării

81.Prin urmare, Curtea observă caracterul foarte vag al motivului de revocare, care nu este precizat riguros, astfel încât să acopere numai abaterile grave săvârșite de Avocatul Poporului, faptul că legea nu prevede dreptul la apărare al Avocatului Poporului, în cadrul unei proceduri transparente, care să asigure o audiere publică a acestuia, și că nu există o procedura de contestare a hotărârii de revocare în față Curții Constituționale de către însăși persoană revocată, toate aceste elemente constituind, separat și împreună, vicii de neconstituționalitate ale hotărârii Parlamentului supuse controlului instanței constituționale.

Este dreptul Parlamentului să aprecieze existența cazurilor de revocare a Avocatului Poporului, dar și obligăția Curții Constituționale să analizeze în controlul de constituționalitate a hotărârii Parlamentului conformitatea motivelor invocate cu dispozițiile legale incidente, în virtutea liberului acces la justiție, pe care Constituția îl garantează persoanei revocate.

Dacă marja de apreciere a unei autorități publice este suficient de largă atunci când numește o persoană într-o funcție publică (a se vedea Decizia nr. 459 din 16 septembrie 2014, paragraful 38), atunci când autoritatea publică dispune revocarea, că sancțiune juridică, această marja de apreciere nu există, autoritatea publică fiind obligată să-și motiveze actul prin raportare la dispozițiile concrete care reglementează instituția revocării, iar această motivare trebuie să poată fi supusă controlului unei instanțe independente. (...)

83.Pentru argumentele arătate mai sus, Curtea apreciază că, în cazul de față, nu este necesară o analiză a motivelor de revocare invocate în preambulul Hotărârii Parlamentului României nr.36/2021, hotărârea fiind lovită de vicii de neconstituționalitate derivate din modul de reglementare și interpretare a instituției revocării Avocatului Poporului.

Nu se asigură garanțiile de independență ale Avocatului Poporului

84. În concluzie, Curtea constată că, întemeindu-se pe dispoziții legale care nu asigura garanțiile de independența ale Avocatului Poporului în raport cu alte autorități publice, dispoziții cărora Parlamentul le-a atribuit o altă interpretare decât cea care rezultă din conținutul lor normativ, Hotărârea Parlamentului României nr.36/2021 pentru revocarea doamnei Renate Weber din funcția de Avocat al Poporului încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art.1 alin.(3) și (5) care consacră principiul statului de drept și principiul legalității și al supremației Legii fundamentale, precum și dispozițiile art.9 alin.(2) din Legea nr.35/1997.

Curtea constată că, întrucât actul de revocare, care constituie cauza de încetare a mandatului Avocatului Poporului, este neconstituțional, acesta încetează să mai producă efecte juridice. Prin urmare, în temeiul art.147 alin.(4) din Constituție, care consacră caracterul general obligatoriu și efectele pentru viitor ale deciziilor Curții Constituționale, Curtea constată că de la dată publicării prezenței decizii în Monitorul Oficial al României doamna Renate Weber își reia calitatea de Avocat al Poporului, urmând a-și exercită mandatul constituțional pentru care a fost numită prin Hotărârea Parlamentului României nr.18/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.524 din 26 iunie 2019”.