Miercuri, 2 septembrie 2015, iscăleam în Evenimentul zilei un text izvorît dintr-o știre dată de presa noastră în treacăt: „Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărît continuarea activităţii domnului procuror Papici Lucian Gheorghe la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Timiş (unitate de parchet de la care provine), începînd cu data de 31 august 2015. Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărît eliberarea domnului procuror Papici Lucian Gheorghe din funcţia de procuror şef al Serviciului pentru efectuarea urmăririi penale în cauze de corupţie din cadrul Secţiei de combatere a corupţiei –DNA, începînd cu data încetării activităţii la Direcţia Naţională Anticorupţie”

Reproducerii știrii îi urma uimirea. Uimirea stîrnită de nepăsarea cu care a fost tratată știrea: „Nici un articol mai acătării. Nici un interviu cu Lucian Papici pentru a afla de ce a decis să plece dintr-o funcție de conducere de la DNA. Nici o analiză, nici un recviem, nici un regret.

” Printre puținele ziare care au acordat atenție știrii despre plecarea lui Lucian Papici, Evenimentul zilei nota sub titlul Celebrul procuror Lucian Papici pleacă din DNA: „Lucian Papici şi-a pus semnătura pe cele mai importante şi mai grele dosare de corupţie din România: dosarul «Trofeul calităţii», în care fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat la închisoare cu executare, dosarul «Caltaboşul», în care fostul ministru al agriculturii Decebal Traian Remeş a fost condamnat la închisoare cu executare, dosarul «Valiza», în care deputatul PNL Gigi Becali a fost condamnat la închisoare cu executare, dosarul senatorului PSD Cătălin Voicu, în care acesta a primit şapte ani de închisoare, dosarul «ICA», în care Dan Voiculescu a fost condamnat, în primă instanţă, la cinci ani de închisoare, dosarul «Fraude la referendum», în care preşedintele executiv al PSD, Liviu Dragnea, a fost trimis în judecată şi dosarul «2 Mai», în care fostul ministru al tineretului Monica Iacob Ridzi, de asemenea, a fost trimisă în judecată.”

Uimirea mea era întemeiată.

Un simbol al luptei împotriva corupției pleca din DNA pe ușa din dos fără ca vreun ziar, vreun site să tresară. Zilele acestea, în presa noastră a fost publicată – tot în regim de discreție – o știre care rezumă un Comunicat al ÎCCJ din 2 octombrie 2015: „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a aprobat cererea Ministerului Public de redeschidere a urmăririi penale pe numele procurorului Lucian Papici, fost şef a Secţiei 1 din DNA.

Papici este cel care a instrumentat Dosarul Referendumul.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a aprobat cererea Ministerului Public de redeschidere a urmăririi penale pe numele procurorului Lucian Papici, fost şef a Secţiei 1 din DNA.”

E vorba de două dosare în care e implicat Lucian Papici –Dosarul nr. 118/D/P/2012 al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timişoara și dosarul nr. 118/D/P/2012 al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timişoara.

Simt nevoia să repet – cu mici modificări- cele scrise în 2 septembrie 2015 despre plecarea lui  Lucian Papici din conducerea DNA:

„Nici un articol mai acătării. Nici un interviu cu Lucian Papici pentru a afla dacă între plecarea sa de la DNA și redeschiderea dosarelor e vreo legătură și dacă da, ce părere are el despre ce i se întîmplă acum. Nici o analiză, nici un recviem, nici un regret, nici o întrebare asupra  Cazului Lucian Papici.”

Plecarea din DNA  mi-a stîrnit curiozitatea prin  secretomania în care s-a petrecut. Mi-am zis însă că o fi vorba de vreo chestiune personală a lui Lucian Papici, știută de Divizia de terorism mediatic a Binomului SRI-DNA, dar   nepublicitată din motive de delicatețe sufletească.

 Pe seama acelorași motive am pus faptul că deși Codruța Kovesi s-a scăldat după 2 septembrie 2015 în interviuri, nimeni n-a întrebat- o ce s-a întîmplat cu Lucian Papici.

Acum însă era obligatoriu ca  Decizia ÎCCJ să provoace în presă o furtună de proporții. Dar nu numai în presă, ci și în politică, în Parlament, deoarece e unul dintre cele mai  pline de semnificații fapte ale  anului 2015.

Pentru a înțelege  semnificațiile acestui  moment e obligatoriu să explicăm ce s-a întîmplat în realitate. În 2010 și în 2012, cînd Lucian Papici era șef la DNA, două dosare întocmite de DIICOT pe numele său au fost închise. Pe 2 septembrie 2015, prin Ordonanță a Procurorului general, cele două đosare au fost redeschise. Pentru ca ancheta penală să poată demara, era nevoie de Decizia ÎCCCJ. Această decizie a venit.

Ce înseamnă din punct de vedere teoretic?

1. Lucian Papici a fost protejat în 2012 și 2010, pentru că era șef la DNA.

2. Același Parchet General care i-a închis cele două dosare pe vremea șefiei sale la DNA a decis că închiderea lor a fost suspectă.

3. Decizia Parchetului General a fost confirmată de ÎCCJ. Ce înseamnă asta din punct de vedere practic: Înseamnă că Lucian Papici va fi chemat la Parchet pentru a fi anchetat în două dosare. Unul pentru trafic de minori, de fapt de minore, altul pentru spionarea nevestei.

Ca și în cazul dosarelor lui Traian Băsescu, deși față de Lucian Papici, n-avem nici cea mai mică simpatie, nu pot să nu mă întreb:

Cînd a fost corect Parchetul General? Cînd a închis cele două dosare, în urmă cu trei, respectiv cinci ani, sau acum, cînd le-a redeschis?

 Față de cazul Traian Băsescu, cel al lui Lucian Papici are însă o cumplită influență asupra așa-zisei Lupte împotriva corupției. Cum adică, în timp ce trimitea oameni pe banca acuzaților, pentru că ar fi încălcat Legea, Lucian Papici se dedulcea la încălcarea Legii? În timp ce întocmea dosare de corupție unor demnitari, politicieni, oameni de afaceri, Lucian Papici era el înșuși corupt? Dar nu numai atît.

În perioada cît a lucrat la DNA (martie 2007 – octombrie 2013, ca procuror șef al Secției I de combatere a corupției, octombrie 2013– august 2015, ca procuror şef al Serviciului pentru efectuarea urmăririi penale în cauze de corupţie din cadrul Secţiei de combatere a corupţiei) Lucian Papici a fost înfățișat de Divizia Presă a Binomului SRI-DNA ca un simbol al procurorului angajat cu toată personalitatea în lupta împotriva corupției, ca un Erou neînfricat al pedepsirii mafioților de la noi cu toate riscurile presupuse de o asemenea ardere pe altarul cinstei și abnegației profesionale.

Miercuri 16 octombrie 2013, Sorina Matei, unul dintre stîlpii Diviziei de terorism mediatic a Binomului, scria despre Lucian Papici: „Un interesant interviu i-a acordat procurorul DNA, Lucian Papici, lui Alexandru Căutiș (Căutiș? Aha! tresar eu, Ion Cristoiu, care am citit Jurnalul Elenei Udrea) de la Revista Kamikaze, un interviu care, într-adevăr, merită citit. Procurorul vorbește așa cum și gândește. Clar și fără prea multe menajamente. Descrie, în esență, o luptă teribilă a oamenilor politici din actuala guvernare de a pune mâna, cu orice preț, pe Justiție. Și ca să stăpânească Justiția, puterea a vrut, în primul rînd, să-i reducă la tăcere pe procurori. Asta s-a dorit. Dar nu s-a reușit.

De ce mai este foarte important interviul dat de Papici? Pentru că ne transmite nouă, tuturor, opiniei publice și întregului sistem judiciar că Justiția se face cu oamenii care nu se înclină, care nu cedează, care nu abdică, indiferent de ce lor li se pune pe masă. În mod clar, acesta mesajul esențial.”

Din scrierea Sorinei Matei se dezvăluie însă că Lucian Papici trecea pentru Presa Binomului nu doar un șef, nu doar un bun profesionist, dar și un Neînfricat al luptei împotriva Corupției, un Magistrat  gata să-și riște funcția numai și numai pentru a-i vedea pe Mafioți pe banca acuzării. Panegericul dedicat lui Lucian Papici era argumentat de Sorina Matei cu mărturisirile lui Lucian Papici din interviu despre cum a fost el amenințat de puternicii zilei și a rezistat, despre cum i s-au propus tot felul de negustorii avantajoase material, dar pe care el, Neprihănitul, le-a refuzat. Păi ce fel de Neprihănit era Lucian Papici dacă potrivit celor două dosare redeschise se ocupa cu traficul de minore și cu spionarea nevestei prin mijloace moderne sofisticate?

 E o întrebare pe care o ridică nu numai cazul Lucian Papici  dar și cazurile Alina Bica, Emilian Eva, Horia Georgescu.

Eroii luptei împotriva corupției, Neînfricații, Exemplarii morali, Necruțătorii, Martirii sînt dovediți – nu de presă, nu de clasa politică, ci de colegii lor procurorii ca fiind la vremea respectivă corupți. Ca și în cazul lui Lucian Papici se ridică o întrebare, o mare întrebare a luptei împotriva corupției:

Cît de corecte pot fi anchetele desfășurate de niște procurori care în timp de întocmeau dosare de corupție erau ei înșiși niște corupți?

Și dacă la un moment dat se dovedește că Eroii de la DNA au fost niște corupți, cine ne garantează că eroii de azi de la DNA, în frunte cu Codruța Kovesi, nu vor fi dovediți mai devreme sau mai tîrziu de colegii lor de atunci drept niște infractori?

N.B.  Față de redeschiderea Dosarelor lui Traian Băsescu, am avut în public serioase semne de întrebare. Aceleași semne trebuie să le  ridic și în cazul lui Lucian Papici. Numai că spre deosebire de Traian Băsescu, Lucian Papici nu scoate un cuvînt despre ceea ce i se întîmplă în prezent.

 Ce înseamnă tăcerea asta? Că redeschiderea Dosarelor e corectă? Că  a primit ordin să tacă? Că se teme să vorbească? Dacă Lucian Papici simte nevoia să se apere sau măcar să se explice, eu îi stau la dispoziție cu spațiul de pe cristoiublog.ro. Nu spun și Spațiul din Evenimentul zilei, deoarece acesta nu-mi aparține!