Uneori, atunci când sunt eliminați sau izolați la masa puterii într-un partid, de cele mai multe ori din interese conjuncturale, politicienii încep să-și atace partidul și „să dea din casă”.
Am văzut asta, în ultima vreme, la Victor Ponta, la Sorin Grindeanu, la Mihai Tudose. Inevitabil, o parte din liderii de opinie, alături de electoratul care nu urmărește cu atenție nuanțele din viața politică (e normal să fie așa) este impresionat de actul de curaj și citim și auzim lucruri de tipul: „Ce opoziție face Ponta/Firea/Grindeanu/Tudose n-am văzut la PNL/Iohannis/USR” sau „Ce incompetentă e opoziția, de ce nu face și ea ca Firea?!”. Pretinzând că nu înțeleg de ce dezvăluirile din interior sunt, în mod logic, mult mai savuroase și mai preluate de presă tocmai pentru că provin din interior și nu de la inamicul politic de la care e previzibil să auzi că lansează atacuri.
Pare că nimeni nu se întreabă cum Firea, de exemplu, și-a dat seama de-abia acum că PSD e un partid antieuropean. Și toată lumea uită - pe vremea când îl ataca pe Dragnea cu doar câteva zile înainte să fie dat afară din guvern - că Sorin Grindeanu este cel care a semnat OUG 13 fără nicio remușcare, chit că era văzut ca marele reformist din PSD.
Cazul Gabrielei Firea este cu atât mai evident și e amuzanto-trist să vezi cum o parte din liderii de opinie și nu numai, o văd drept marea speranță a ... Opoziției. Răzvrătirea și acțiunile sale de curaj au justificări serioase, nu e vorba de nicio revelație pe care a avut-o zilele trecute sau că și-a dat seama că PSD, condus de Liviu Dragnea, este un partid nefrecventabil și anti-european. În mai bine de 2 ani de mandat, Gabriela Firea nu doar că nu a făcut nimic pentru bucureșteni, ci, mai mult, i-a încurcat și toate problemele Capitalei care s-au acutizat. Huiduielile de pe Arena Națională au panicat-o - acolo nu avea un public controlat, ca la mitingul PSD din Piața Universității, și nici cetățeni impresionați de bugetele media ale Primăriei Capitalei. Dar sperietura cea mai mare a venit atunci când a văzut că ea și Speranța Cliseru pot fi scoase responsabile pentru reprimarea protestului din 10 august și că Liviu Dragnea și Carmen Dan încearcă să arunce răspunderea către ele. Nu este vorba numai despre răspunderea politică și morală, ci de un caz cu potențiale implicații penale: avem un dosar la Parchetul General pe tema protestelor din 10 august.
La rândul său, Gabriela Firea are nevoie de un țap ispășitor pentru starea din ce în ce mai deplorabilă în care arată Bucureștiul și pentru mandatul devastator de la Primăria Capitalei. De aceea, la demiterea guvernului Grindeanu, Firea spunea că din cauza premierului în funcție nu își poate face treaba la Primăria Capitalei: „Reprezentanţii anumitor ministere pun în dificultate activitatea Primăriei Capitalei. Tot ceea ce solicită Primăria Capitalei către Guvern se loveşte ca de un zid. Avem o relaţie mai proastă decât pe vremea tehnocraţilor”. La data schimbării din funcție a lui Mihai Tudose, Firea acuza: „Prea multe orgolii și temeri politice ca motivații pentru blocarea sau stagnarea proiectelor Capitalei”.
Și de-abia aștept să văd cum, în campania pentru alegerile locale sau chiar pentru alegerile prezidențiale, Gabriela Firea o să dea vina pe guvernele PSD și „greaua moștenire” pentru dezastrul din București. Și trist e că mulți o vor crede și chiar o vor vota.
Recomandările noastre
