Dintr-un scurt preambul aflăm că nu există exemple de succes printre proiectele sociale pe fonduri UE gestionate de Grupul pentru Consultanță și Dezvoltare DCG, firma lui Barna, în calitate de mananger și finanțator (deci, nu de consultant).

Comisia Europeană nu le-a verificat încă activitățile, în pofida celor relatate colegilor de partid, iar Ministerul Fondurilor Europene ascunde, de fapt, afacerile președintelui USR, ceea ce contrazice declarațiile sale electorale, spun jurnaliștii de la Rise Project.

Dan Barna a promis, cu câteva luni în urmă, că publică documentația proiectelor europene accesate de firma sa, dar nu a mai făcut-o.

Iată și puncte de greutate:

Eșecul la proiectele sociale

Centrul de echitație (Asociația Recuperare și Agrement Leorinț) și brutăria (Asociația Pro Tradiția Abrud), adică reușitele invocate de Dan Barna în fața colegilor de partid, nu au avut legătură cu firma sa (Grupul de Consultanță pentru Dezvoltare DCG). Cele două întreprinderi sociale au fost finanțate direct de la Consiliul Județean Alba, care a fost responsabil și de implementare în acest caz.

Din 15 entități, câte au fost în total în proiectele “Punți Comunitare” și “SES-am deschide-te!“, firma lui Barna a finanțat și coordonat patru structuri: cele analizate în investigația RISE.

Banii UE veneau prin Ministerul Fondurilor Europene, ajungeau la CJ Alba, de aici la Grupul de Consultanță pentru Dezvoltare DCG, după care la entitățile create de aceasta din urmă pentru ajutorarea persoanelor vulnerabile sau cu dizabilități.

Conflictele de interese

CJ Alba a depus cererea de finanțare, nu compania lui Dan Barna. DCG a funcționat ca partener al autorității publice: finanțator, nu consultant. Rezultă din contractele de finanțare ale proiectelor sociale.

Din contractul cu CJ Alba mai reiese că partenerii sunt obligați să respecte regimul conflictelor de interese. Regulile sunt stipulate inclusiv în ghidul general de finanțare POSDRU.

Firma lui Barna era prima care trebuia să verifice implementarea corectă a celor patru întreprinderi pe care le gestiona direct: croitoria (Asociația Hermannstadt Design), clubul de tenis (Asociația Club Sportiv Social Brașov), tipografia (Transilvania Print SRL) și casa de producție (Smart Multimedia SRL).

Există câteva incompatibilități în interiorul acestor structuri de economie socială: sora lui Dan Barna (directorul croitoriei), prietenul lui Barna (Sorin Pădurariu – adjunct la croitorie și furnizor la aceeași croitorie), achizițiile tipografiei (banii au circulat în familia Macedonschi) sau achizițiile clubului de tenis (banii au circulat în familia Butnaru).

Inclusiv soția lui Dan Barna, Olguța Totolici, s-a deplasat împreună cu reprezentanții Hermannstadt Design la un târg de modă din Milano, în interesul croitoriei. Doamna Totolici era pe atunci administratorul DCG.

Iată ce spune ghidul solicitantului de finanțare europeană:

Reprezintă conflict de interese orice situație care împiedică solicitantul/partenerii (…) să execute activitățile prevăzute în cererea de finanțare sau în reglementările specifice într-o manieră profesionistă, obiectivă și imparțială, din motive referitoare la familie, viața personală, afinități politice sau naționale, interese economice sau orice alte interese.

Comisia Europeană nu a verificat

Într-un răspuns oficial trimis la solicitarea Rise Project, Comisia Europeană spune că nu a verificat proiectele menționate.

“Responsabilitatea de a asigura legalitatea este responsabilitatea statului membru”, susține Comisia. Iar autoritățile române tocmai finalizează un raport de audit pentru implementarea finală a finanțărilor din Fondul Social European în perioada 2007 – 2013.

Verificările obligatorii derulate de OIR POSDRU Alba și Autoritatea de Management din Ministerul Fondurilor Europene au avut loc, conform procedurilor europene, la sfârșitul anului 2015, când s-a încheiat faza de implementare a proiectelor. S-au concretizat într-un raport înregistrat la Ministerul Fondurilor Europene pe data 31 mai 2016.

În luna mai 2016, Dan Barna tocmai intrase în Guvernul Cioloș, fiind numit secretar de stat la ministerul care-i verifica proiectele.

Curajul și antrepenorul

Într-un demers de transparentizare, Cristian Ghinea, ministrul Fondurilor Europene de la acea vreme, a publicat lista tuturor contractorilor din proiectele pe fonduri europene, cu nume, sume, obiective și achiziții. La cele care includ firma lui Dan Barna, în calitate de partener sau beneficiar, cea mai mare parte a achizițiilor sunt anonimizate.

De exemplu, proiectul de antreprenoriat “Biblioteca Bunelor Practici”, gestionat integral de compania lui Barna și eșuat complet, are toate achizițiile anonimizate. Contractorii sunt trecuți generic drept furnizori de servicii, protejați în regim de persoane fizice, deși majoritatea sunt companii comerciale.

Situația se repetă și în cazul proiectelor sociale “Punți Comunitare” și “Ses-am Deschide-te”.

Pe scurt, 67,88% dintre achizițiile dispuse în cadrul proiectelor europene din POSDRU, care implică firma lui Dan Barna, au fost anonimizate în baza publică de date a ministerului condus tot de Barna (adjunctul lui Ghinea).

Ministerul cel opac

Ministerul Fondurilor Europene a amânat constant să informeze în legătură cu cererile de finanțare, acordurile de parteneriat, rapoartele de audit și cele ale vizitelor de monitorizare. Toate acestea sunt centralizate informatic în arhiva instituției.

DLAF & DNA

Inițial, DLAF, a spus că nu investighează firma lui Dan Barna. După apariția în presă a dezvăluirilor au spus că desfășoară totuși o acțiune de control în proiectul “Punți Comunitare” (în care DCG finanțase două întreprinderi sociale), deci nu cercetează o firmă anume. Ulterior, ne-au comunicat că s-au autosesizat și în legătură cu celelalte două proiecte prezentate în material.

Și DNA s-a autosesizat la scurt timp după ce presa a publicat datele certe.

Eschiva cu domul Jaliu

Prezentat de șeful USR drept un personaj care n-a avut ocazia să se exprime suficient, Dragoș Jaliu, fostul său partener egal din DCG, a încercat plimbarea ziariștilor, ca într-un final să spună ca nu este normal ca aceste anchete să fie facute de media.

De ce în campanie

Rise Project susține că acesta a fost un exercițiu de fact-checking, adică o verificare în zece puncte, care suprapune realitatea pe reacțiile publice ale actorilor.

 

 

Te-ar putea interesa și: