Deși mai puțin cunoscută, alergia la soare reprezintă o formă comună de alergie. Ea poate pune mari probleme ăn sezonul estival, când este provocată de temperaturile extreme.

Alergia la soare rămâne des nediagnosticată, din cauză că multe persoane nu cred că soarele poate fi inclus într-o listă de posibili alergeni, sau o confundă cu arsurile solare.

Potrivit dr. Alina Suru, medic specialist dermato-venerologie, acest tip de alergii există. Cea mai comună dintre ele este erupţia polimorfă la lumină, ce apare odată cu prima expunere la soare puternic în primăvară sau în timpul unei vacanţe petrecute la soare.

Alergie solară descrie un număr de afecţiuni caracterizate de apariţia unei erupţii pruriginoase în urma expunerii la soare. Cea mai frecvent întâlnită formă, erupţia polimorfă la lumină sau prurigo estival, apare de obicei odată cu prima expunere la soare din an. În multe cazuri se ameliorează pe durata verii, pe măsură ce pielea se obişnuieşte cu niveluri mai ridicate de radiaţii UV.

Semnele şi simptomele alergiei la soare

Semnele şi simptomele care pot să apară sunt roşeaţa, erupţia (sub diverse forme, de la papule şi plăci la papulo-vezicule, bule etc.) sau pruritul. Acestea se manifestă de obicei la nivelul zonelor fotoexpuse, după minute sau ore de la expunere la soare, arată specialistul.

În egală măsură, unii pacienţi pot prezenta, de asemenea, și simptome ca: frisoane, dureri de cap, greaţă, o senzaţie generală de disconfort.

În cazul erupţiei polimorfe la lumină, se consideră că în urma expunerii pielii la radiaţiile UV au loc reacţii chimice cu rol de alergen. Organismul va dezvolta o reacţie de hipersensibilitate, cu apariţia semnelor şi simptomelor amintite.

Factori de risc în apariţia alergiei la soare

Există anumiţi factori de risc pentru apariţia alergiilor solare, printre care: apartenenţa la o anumită rasă (caucazienii), expunerea la anumite substanţe şi apoi la soare (parfumuri, dezinfectanţi, substanțe din creme), anumite medicamente (tetracicline, sulfamide, ketoprofen), afecţiuni dermatologice preexistente ca dermatita, sau existenţa unui istoric al acestei afecţiuni în familie.

Dacă unele persoane au o formă ereditară de alergie solară, altele dezvoltă erupţii doar în cazul expunerii la un factor declanşator, cum ar fi un medicament sau o anumită plantă (de ex. păstârnac).

De reţinut că alergia la soare nu este totuna cu arsura solară. Alergia la soare survine când sistemul imunitar reacţionează la lumină. Arsurile solare apar atunci când cantitatea de soare sau expunerea la lumina ultravioletă depăşeşte capacitatea pigmentului melanină de a proteja pielea, completează dermatologul Alina Suru.

Cum poate fi prevenită alergia la soare

Având în vedere că nu se cunosc bine cauzele apariției alergiei la soare, prevenţia este soluția. Dermatologiii recomandă să se evite expunerea bruscă şi prelungită la soare (mai ales între orele 10 şi 16), fiind de preferat expunerea treptată la lumina solară, pentru ca pielea să se poată adapta.

Purtarea de îmbrăcăminte adecvată, de preferat ţesături cu protecţie UV, şi de pălării poate contribui la protejarea pielii împotriva radiaţiilor ultraviolete.

Aplicarea de cremă fotoprotectoare (cu SPF de minim 30), la fiecare 2 ore în cazul expunerii prelungite la soare, sau chiar mai des dacă înotăm, este obligatorie pentru a reduce efectul radiaţiilor UV. 

Diagnosticarea alergiei la soare

Dermatologul poate oferi diagnosticul corect, indicând tratamentul potrivit. Testarea la lumina ultravioletă sau fototestarea, care verifică reacţia pielii la anumite lungimi de undă ale luminii UV şi poate ajuta la stabilirea tipului de alergie cutanată, este o variantă optimă de diagnostic, dar are limitări. O alternativă este testarea fotopatch, care face diagnosticul între dermatita fotoalergică şi dermatita de contact.

Dacă medicul suspectează o dermatoză fotoagravată, precum lupusul, nu doar o alergie solară, pot fi necesare analizele de sânge şi biopsia cutanată, arată CSID.