Cătușele autohtone - cătușe de sânge… Nunca Más!

”Facerea/Eram atât de trist şi atât de fericit/încât strângându-te în braţe/tot timpul îmi părea/că are cătuşi de aer./El a trecut pe lîngă mine şi mi-a zis: Ce-mi dai ca să le tai?/-Nu-ţi dau nimic, i-am zis/nu vreau să mi le taie/cătuşele de aer./El a plecat/cu ochii scoşi de sub sprînceană a mirare/eu am rămas acolo/în încătuşare./Ce ţară, Doamne, pentru un copil!” (Nichita Stănescu)

Nici un om nu şi-a oferit fără interes din propria-i libertate spre folosul binelui public; această himeră n-o întâlneşti decât în romane. Dacă s-ar putea, fiecare din noi ar vrea ca obligaţiile ce-i leagă pe unii, să nu ne privească pe noi: orice om se crede în toate buricul pamântului. (Beccaria)

Florian Coldea, fostul șef al SRI, nu a făcut declarații la ieșirea de la Direcția Națională Anticorupție. La intrarea în sediul DNA, acesta promisese că va vorbi la ieșire. Dar după 15 ore de audieri, n-a mai declarat nimic. Coldea a plecat în grabă, în timp ce jurnaliștii îi adresau întrebări. Mircea Badea a făcut un comentariu după ce l-a văzut pe Florian Coldea luat cu asalt de jurnaliști, încercând să scape cât mai repede de ei și îndreptându-se către mașină.

„Noi pentru asta am stat până la ora 03.00? Asta a fost? A meritat”, a zis, râzând, (amar, cred eu) Mircea Badea.

Replica lui a fost, cred eu, una tristă.

Asta să fi fost tot, oare?

 Pe 30 octombrie 1983, avocatul Raúl Alfonsín era ales preşedintele ţării. Argentina trăia finalul dictaturii şi revenirea la democraţie. De altfel, Alfonsín (care a murit în 2009) a rămas cunoscut în istoria contemporană ca „părintele democraţiei“. La cinci zile de la asumarea puterii el dispunea crearea CONADEP (Comisia Naţională pentru Dispariţia Persoanelor), formată din personalităţi însărcinate să înregistreze cazurile de terorism care înspăimîntaseră o întreagă ţară. Celebrul scriitor Ernesto Sábato a fost desemnat preşedinte al Comisiei. Raportul final al CONADEP, înmînat preşedintelui de către Sábato, în 1984, se intitula Nunca Más (Niciodată). Cunoscut şi sub numele de „Raportul Sábato“, el a fost transformat într-o carte, iar titlul său a devenit, rapid, slogan.

În 1985, primele trei junte militare erau aduse în faţa justiţiei, sub acuzaţia de violare masivă a drepturilor omului şi crime împotriva umanităţii. Apărarea militarilor a susţinut că dictatura fusese implicată într-un război împotriva subversiunii şi că faptele acesteia din urmă au justificat toate acţiunile represive ale regimului.

La fel vor face, dacă va fi cazul, și avocații ”juntei” SRI-DNA.

Dictatorul Jorge Videla şi amiralul Emilio Massera au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă.

Băsescu și mizeriile umane din jurul lui, cei care au distrus viața multor oameni, politica, afaceri private, economia țării și însăși ideea de justiție, probabil că nu vor plăti niciodată. Pentru faptul că în România nu avem un Ernesto Sabato. Și, mai ales, pentru că suntem români, pentru că ”spuma” celor care au acaparat scena publică a ideilor, deși inteligenți și talentați, n-au putut să-și învingă arghirofilia și ego-ul și au intrat slugi la curtea lui Băsescu și Udrea… Intelectuali publici care n-au văzut nimic, n-au auzit nimic din toate crimele care se petreceau…

Chiar: cine ar putea să conducă o asemenea comisie, ca cea din Argentina? Pleșu? Liiceanu? Patapievici? Cărtărescu? Cu siguranță!

Jurnaliştii María Seoane şi Vicente Muleiro îl descriu pe Videla, personajul cărţii lor ”Dictatorul”. Istoria secretă şi publică a lui Jorge Rafael Videla, ca pe o persoană anostă şi săracă din punct de vedere intelectual: „Este înconjurat de cuvinte măreţe, precum Dumnezeu, Patrie, Familie şi Armată, cuvinte pe care nu le poate explica, pe care nu le poate dezvolta. Este un om de o mare mediocritate“.

Într-adevăr, pentru acest popor, recuperarea trecutului poate reclama orice sacrificiu. Desfăşurat şi astăzi, la atâția ani, marşul de protest al Mamelor din Plaza de Mayo a supravieţuit regimului care l-a provocat. La fel şi ura faţă de „Procesul de Reorganizare Naţională“, cea mai sîngeroasă perioadă din istoria Argentinei.

Există, după cum putem vedea, suficiente asemănări între situațiile abominabile petrecute atât în Argentina lui Vileda, cât și în România lui Traian Băsescu.

Legile sunt condiţiile sub care oamenii independenţi şi izolaţi s-au unit pentru a forma o societate... Suma porţiunilor de libertate sacrificate de fiecare pentru binele său, constituie suveranitatea unei naţiuni, iar depozitarul şi administratorul legitim al acestora este suveranitatea. Asta spunea Cesare Beccaria în ”celebra lui carte ”Despre delicte şi pedepse”” scrisă în 1764.

Noi ne-am pierdut suveranitatea, așa că a fost ușor să ne pierdem și Legile. Din cauza fricii și a lașității, în România nimeni nu-și va mai aminti cum a început totul. Sau, poate că da, fiindcă a început printr-o ”glumă” mitocănească, a celui care avea să distrugă România, împreună cu toți cei care i s-au alăturat, sub toate aspectele acestei crime, Crimă a cărei componentă, de loc de neglijat, a fost dorința infernală de îmbogățire a tuturor celor care l-au urmat…

Ideea sub care sceleratul care a condus 10 ani țara a a fost devoalată, după o discuție privată, de un jurnalist. Este celebra declarație referitoare la „licurici”, care a apărut în spațiul public datorită jurnalistului Gabriel Stănescu. Acesta a relatat, într-un articol de presă că Băsescu ar fi explicat, într-un limbaj colorat, de ce preferă o alianță cu Statele Unite, în locul unei apropieri de Uniunea Europeană. Întrebat de ce ține atât de mult la „Axa Washington-Londra-București” și nu este adeptul unor relații la fel de apropiate cu Franța și Germania, Traian Băsescu ar fi afirmat râzând: „Decât să sug... la mai mulți licurici mai mici, mai bine sug... la un licurici mai mare!”

Întâmplător sau nu, la 27 iulie 2018, un articol scris de fostul ministru de Externe al României, Adrian Severin, a „stârnit foc” , la vremea lui, în medii importante apropiate și de Casa Albă și de FBI. Este vorba despre existența unui Birou FBI în clădirea DNA, subiect evocat și în 2005, dar tratat pe atunci cu detașare de noul ambasador al Statelor Unite la București, Hans Klemm.

Povestea a început în 2005, cu câteva luni înainte ca Hans Klemm să ajungă în România. Adrian Severin i-a scris diplomatului o scrisoare deschisă în care își exprima speranța că va reuși să repare ceea ce a făcut predecesorul său, Mark Gitenstein, care „făcuse ravagii, s-a comportat ca un vicerege”.

„Speram că, fiind un diplomat de carieră, va trata lucrurile altfel. În acea scrisoare, pentru prima dată se vorbea public despre existența unui birou FBI în chiar sediul DNA și se punea problema dacă un atare „parteneriat strategic” paralegal nu trecea din domeniul tehnic în cel politic pentru a deosebi „corupții buni” de „corupții răi” în funcție de congruența dintre preferințele politice ale acestora și interesele americane”, a spus Severin.

Fostul ministru de Externe a afirmat că sursa lui era sigură. „Știu că jurnaliștii au trei surse. Eu am avut două: una din DNA și una din Statele Unite. Pe aceste surse am mers la sigur. Intenția mea nu era să creez tensiuni, ci să atrag atenția că este necesar ca așa zisa cooperare să înceteze”, a afirmat Severin.Ambasadorul nu a negat niciodată explicit existența FBI în DNA.

Deși nu a primit niciun răspuns, scrisoarea sa a făcut ceva valuri, presa afiliată DNA l-a desființat pe Severin și Hans Klemm a ajuns la post. Fostul ministru își amintește că mai mulți jurnaliști au revenit ulterior asupra subiectului cerând ambasadorului o dezmințire și subliniind că în lipsa acesteia, tăcerea va fi interpretată ca o confirmare a afirmațiilor și temerilor lui. „Într-un târziu, dl Klemm, într-o încercare tipică de negare fără negație, ocolind subiectul principal, a admis că SUA, inclusiv FBI, sprijină în multiple feluri activitatea DNA ca sprijin dat luptei împotriva corupției.

Prin vizita rituală făcută împreună cu rezidentul FBI procurorului-șef interimar al DNA imediat după delegarea acestuia, ambasadorul SUA a clarificat că printre felurile sprijinului se numără și cel politic; adică dincolo de expertiză și probabil informații, SUA transferă și putere, evident subsumată unor obiective politice care pot fi și românești, dar cu siguranță sunt americane, deci de principiu neromânești”, a declarat Severin.

Dar lucrurile par să fi scăpat și de sub controlul serviciilor americane, dacă acesta a fost, și cât a fost…

Fostul șef al US Secret Service, Darren White, care a lucrat timp de 5 ani în România, a adus grave acuzații DNA, DIICOT, SIE și SRI. El a spus într-un interviu acordat lui Robert Turcescu pe unde.tv că dosarele sunt făcute la comanda politică și să serviciile secrete lucrează tot la comandă. Mai mult, el o acuză pe șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, că nu este corectă, neutră și obiectivă și ca atare nu merită un nou mandat la conducerea Direcției Anticorupție.

”Deoarece primul partener al lui Băsescu după ce a ajuns președinte, miliardarul George Soros, și-a dat seama că poate să siluiască și să conducă mai bine România prin oameni de tip Coldea sau Kovesi, l-a părăsit pe Băsescu, i-a împuternicit foarte tare pe Coldea și Kovesi (să nu uităm că sunt decorați atât ai statului american, cât și ai statului francez) și Băsescu, de unde ar fi trebuit să fie cel care îl coordonează pe Coldea, a ajuns să fie nu chiar o victimă, dar un soi de victimă a lui Coldea, inclusiv fratele său ajungând la pușcărie (nu că nu ar fi meritat, pentru că a furat). Coldea este un om cu putenice frustrări, numai bun de manipulat.”

Asta afirmă Cozmin Gușă, cel care, așa cum a spus-o în repetate rânduri a fost rugat de către Băsescu (fiind pe atunci parlamentar al P.D), s-o propună pe Monica Macovei pentru portofoliul de la Justiție. dacă ar fi anunțat-o el, s-ar fi trezit cu tpt partidul în cap, partid care n-ar fi înțeles ”parașutarea” ei, din neantul lui Soros în acest post. A fost momentul în care a început distrugerea justiției, cu  șantajul, sau  cu acordul și colaborarea unor magistrați, care au acceptat să intre în ”mișcarea” sorosistă din justiție.

”Deseori oamenii pe care îi vezi anchetați de DNA, DIICOT și alții sunt tințe politice. Aceia sunt oameni pe care sunt supărați din diverse motive. Așadar, acele structuri, chiar și serviciile, SIE și SRI, sunt deseori folosite în scopuri politice și nu pentru a face ceea ce trebuie să facă prin construcția lor. Am îndoieli serioase despre anchetele actuale și cele în desfășurare demarate de DNA, DIICOT sau oricare altă structură pentru că majoritatea tințelor lor sunt politice. Sunt oameni pe care îi iau în vedere versus o investigație legitimă. Am rezerve în legătura cu investigațiile acestora. De obicei sunt represalii din cauza politicii, a afirmat White.

Am lucrat 5 ani în România și ȘTIU că majoritatea tințelor lor sunt tințe politice versus o investigație criminală legitimă, a mai susținut fostul șef US Secret Service.

Am îndoieli că Laura Codruța Kovesi are abilitatea de a fi neutră, corectă și obiectivă. Am îndoieli serioase legate de asta, a mai precizat White, care a mai susținut că, în opinia sa, aceasta nu ar mai trebui să obțină un nou mandat la DNA” a  afirmat darren White.

Cu toate aceste declarații dure, nimeni din Statul român n-a mișcat un deget.

Cunoaștem, oare pe cineva care a fost arestat vreodată? Un eveniment teribil, prietenii și familia au adesea atât de multe întrebări: ce au făcut? Îi putem vedea? Vor trebui să meargă la închisoare? Deși acestea sunt întrebări grele cu răspunsuri uneori și mai grele. Un lucru care ar fi trebuit să fie săpat în piatră este faptul că deținuții din lumea democratică nu vor fi supuși niciodată torturii. La noi, asta s-a întâmplat. Au murit oameni fiindcă au fost lipsiți de asistență medicală, că au fost târâți din închisoare în închisoare bolnavi fiind.

În România au fost omorâți oameni de către această cooperativă mizerabilă SRI-DNA. A fost distrusă economia privată, au fost luate cu japca afaceri. Mii de oameni din politică și administrație din mari orașe și până în comune au fost hăituiți de acest infam angrenaj.

Mulți, prea mulți, au știut, au fost părtași, au profitat, au turnat, au distrus, au ucis. Dacă ne (mai) pretindem popor, cei și cei care au fost de partea lor, nu se poate să nu plătească.

Scrisul este probabil cea mai extraordinară invenţie umană, legându-i pe oameni unul de celălalt, cetăţeni din epoci îndepărtate, care nu s-au cunoscut unul pe celălalt niciodată. Cărţile rup cătuşele timpului. Cartea reprezintă dovada că oamenii sunt capabili să nu uite răul care li s-a făcut.

Nu cred că populația (nu poporul!) nostru va fi în stare, (din lașitate) -, să preseze pentru instituirea unei Comisii după modelul celei din Argentina, formată din personalităţi însărcinate să înregistreze cazurile de  crime împotriva umanității, care oripilează seară de seară o întreagă ţară. Și sunt doar primele din multitudinea de mizerii făcute de cei care au condus efectiv România. Nu cred că vom avea un ”Raportul final” precum cel înmînat preşedintelui Argentinian de către Sábato, în 1984, și care se intitula ”Nunca Más”. Adică Niciodată!