Italia este țara cea mai afectată de epidemie din cauză că drumul coronavirusului în Peninsulă a fost deschis și pavat de extrema stângă.
Un editorial al scriitorului italian Giacomino Nicolazzo pentru FrontPage Magazine.
Cam pe la începutul lui 2014, imbecilul fost primar al Florenței, în calitate de lider al Partito Democratico (noua denumire a Partidului Comunist) a reușit cumva să fie ales prim-ministru al Italiei.
Matteo Renzi era atât de stângist încât, prin comparație, Barack Obama seamănă cu Barry Goldwater.
În timp ce Renzi ducea Italia spre pierzare, în economia italiană se întâmplau lucruri bizare. Băncile dădeau faliment, dar nu se închideau. Din diverse motive, fondurile de pensii scădeau sau dispăreau. TVA-ul a crescut de la 18% la 20% și apoi, din nou, la 22%.
Și în mijlocul acestor șicane financiare, chinezii au început să cumpere frenetic imobiliare și companii italiene în Nord.
Îi pomenesc pe Renzi și pe chinezi împreună pentru că se petreceau lucruri stranii și între guvernele italian și chinez.
Roma s-a făcut că nu vede modul în care Beijingul cumpără afaceri în sectoarele financiar, al telecomunicațiilor, industrial și de modă din economia italiană, toate la Milano.
Pe scurt, China făcea achiziții și dobândea proprietăți, violând legea italiană și acordurile comerciale ale UE cu Statele Unite și cu Marea Britanie, în timp ce nimeni din aceste țări (nici Obama, nici Cameron) nu au scos o vorbuliță în apărarea statelor lor.
În 2014, China a injectat în economia italiană 5 miliarde de euro prin achiziționarea de companii, fiecare costând mai puțin de 100 de milioane de euro fiecare.
Când Renzi a părăsit rușinos scaunul de prim-ministru, în 2016, achizițiile chineze depășiseră 52 de miliarde de euro.
La final, China deținea peste 300 de companii, reprezentând 27% din totalul corporațiilor italiene importante.
Banca Chine stăpânește acum cinci bănci importante din Italia, toate fiind în mod secret (și ilegal) susținute de Renzi cu bani din fondurile de pensii furate!
La scurt timp, a fost deschisă China Milano Equity Exchange, și o mare parte a avuțiilor Italiei au fost dirijate către China.
Entitățile de stat chineze au în proprietate principala societate de telecomunicații italiană (Telecom) pecum și principalele servicii publice (ENI și ENEL).
De la pătrunderea sa pe piața telecomunicațiilor, Huawei a deschis o fabrică la Segrate, la periferia orașului Milano, a inaugurat primul său centru de cercetare și a demarat un studiu privind microundele, ceea ce a dus la tehnologia potențial periculoasă pe care o numim 5G.
De asemenea, China deține în prezent pachetele de control la Fiat-Chrysler, Prysmian și Terna. Veți fi surprinși să aflați că atunci când vă puneți un set de cauciucuri Pirelli la mașină, profitul merge în China. Dap! Colosul ChemChina a cumpărat și această companie.
În sfârșit, dar nu în cele din urmă, Ferretti, cea mai prestigioasă fabrică de iahturi din Europa, nu mai aparține familiei Ferretti. Aparține Chinei
Dar sectorul în care companiile chineze au investit cel mai mult a fost industria modei. Mărcile Pinco Malino, Miss Sixty, Sergio Tacchini, Roberta din Camerino și Mariella Burani au fost cumpărate în proporție de 100%.
Designerul Salvatore Ferragamo a vândut 16%, iar Caruso 35%. Cel mai faimos caz este Krizia, cumpărată în 2014 de către Shenzen Marisfrolg Fashion Company, unul dintre liderii mărcilor de lux din Asia.
Prin toate aceste achiziții și preluări, guvernul Renzi a permis chinezilor un acces nelimitat și neîngrădit în Italia și pe piețele financiare, mulți intrând fără să li se pună nici o întrebare la vamă.
Literalmente, zeci de mii de chinezi au pătruns prin Milano (ilegal) și au plecat înapoi încărcați de bani, tehnologie și secrete ale corporațiilor.
Altor mii li s-a permis să intre și să dispară în ceață la Milano și în alte orașe industriale din Lombardia, pentru a reapărea în ateliere ilegale de croitorie, producând haine cu eticheta „Made in Italy”.
Totul cu aprobarea tacită a guvernului Renzi.
Abia după schimbarea partidului de la putere în Italia, atelierele clandestine și intrarea și ieșirea ilegale ale cetățenilor chinezi au fost oprite.
Matteo Salvini, liderul partidului Lega Nord, a închis porturile italiene pentru imigranți și a începtu să desființeze sistematic atelierele clandestine și să-i expulzeze pe cei aflați ilegal în Italia.
Dar șederea sa la putere a fost scurtă. Italia este o țară comunistă. Socialismul se află în ADN-ul ei național. Au fost găsite mijloacele pentru îndepărtarea lui Salvini, după care partidul comunist, sub conducerea lui Giuseppe Conte, a redeschis granițele.
Imediat, mii de refugiați fără acte și identitate din Orientul Mijlociu și din Nordul Africii au început din nou să curgă.
Li s-a permid din nou accesul chinezilor, în vechile condiții, drept care mii de chinezi, majoritatea din Wuhan, au început să sosească la Milano.
În decembrie trecut, primele semne de coronavirus au fost remarcate în Lombardia, în cartierele chinezești. În cercurile medicale nu există nici o îndoială că virusul a fost adus aici din China.
La sfârșitul lui ianuarie 2020, existau cazuri peste tot. La jumătatea lui februarie, virusul începea să supraîncarce serios spitalele și clinicile medicale din Lombardia.
Acum ele sunt la pământ.
Politicienii de extremă stânga au vândut și trădat poporul italian prin măsurile lor de deschidere a frontierelor și prin programele de asistență socială.
Unul dintre motivele pentru care sistemul de sănătate s-a prăbușit atât de rapid este că guvernul Renzi (și măsura s-a păstrat și în timpul guvernului Conte) a reorientat fondurile de susținere a sistemului medical pentru a plăti zecile de mii de imigranți intrați în Italia în pofida voinței poporului italian.
Dacă vă amintiți oribilul cutremur care a ras satele în jurul lui Amatrice, în munții de la est de Roma, în 2015, vă veți aminti și reacția lumii care a trimis milioane de dolari pentru ajutorarea persoanelor afectate.
Însă în Italia există o lege care interzice donațiile private către ONG-urile caritabile italiene. Toți banii și toate donațiile primite au fost așadar încredințate unui organism guvernamental, care , la rândul său, decide cum trebuie folosite aceste fonduri. Doar că această agenție este coruptă, la fel ca toate celelalte.
Banii nu au ajuns nici măcar la o singură victimă din munți. Guvernul Renzi a redirijat majoritatea acestor fonduri pentru a achita costurile crescânde cu imigranții și refugiații.
În timp ce economia merge tot mai prost și gâfăîie sub povara imigrației clandestine, agravată de cheltuielile publice uriașe și de incompetență, șomajul a crescut rapid, în special în rândul tinerilor. Rata șomajului la tinerii sub 35 de ani este aproape de 40%.
Așa că și mai mulți bani au fost luați de la sistemul de sănătate și folosiți pentru a plăti ceea ce aici este cunoscut ca venitul garantat. Fie că muncești, fie că nu muncești, aici ești plătit, mai ales dacă ești membru al PD.
Pur și simplu, guvernul mărește taxele pentru cei care muncesc.
Să vă dau un exemplu rapid al nivelului de nocivitate la care a ajuns sistemul de taxare italian. Dacă locuiești într-o clădire care are balcoane sau terase – iar oricare dintre acestea face umbră pe pământ – trebuie să plătești o taxă publică pe umbră. Nu e nevoie să spun mai mult de atât!
Ce încerc să arăt prin toate acestea este nu doar că chinezii au adus virusul în Italia (și în restul lumii), ci că drumul i-a fost facilitat de către politicienii și politicile de extremă stânga.