Printre ele, Hayat Tahrir Al-Sham (Al-Qaida din Siria), Partidul Islamic Turkmen și alte formațiuni mai mici.

Ankara și-a manifestat îngrijorarea că aceste unități „rebele” vor fi dizolvate odată ce se va ajunge la un acord politic

Însă este absurd, scrie Asia Times. Guvernul turc se așteaptă ca oamenii să creadă că astăzi aceste zeci de mii de „rebeli” sunt folosiți ca armă, iar a doua zi vor renunța pașnic, vor merge la casele lor și își vor deschide o prăvălie cu kebab.

În ciuda declarațiilor sale, care cer oprirea „masacrului”, Washingtonul nu își va trimite trupele să-l ajute pe „aliatul NATO”.

Totuși, Ankara este importantă pentru obținerea de informații și pentru achiziția de armament. Erdogan dorește acum să instaleze rachete Patriot la Hatay, aproape de frontiera cu Siria.

Dacă acest lucru se va întâmpla, Pentagonul nu le va livra direct Turciei, ci probabil prin intermediul unor membri NATO.

Miza geopolitică de la Idlib este clară. Ea depășește cu mult relația Ankara-Damasc, creionând într-un mod îngrijorător un alt război prin intermediari între NATO și Rusia, provocat la urma urmei de către Erdogan.

Interesant este că Pentagonul însuși, din neatenție, a lăsat să-i scape declarația că Idlib este un „magnet pentru teroriști”.

Însă Washingtonul iese câștigat de pe urma tensiunilor dintre Turcia și Rusia, reapărute după ce relațiile dintre aceste două țări au fost reconstruite cu greu, în urma doborârii unui avion rus Suhoi la sfârșitul lui 2015.

Rusia a declarat acum că nu va tolera nici o aventură militară turcă în Siria.

La rândul său, Erdogan primește numeroase semnale de la experții internaționali privind pericolele pentru Ankara de a duce un război în numele Washingtonului.

Strategia NATO este mult mai confuză, scrie Asia Times. Surse diplomatice de la Bruxelles afirmă că Alianța încearcă să își sporească cât mai mult influența în Irak și Iordania, pentru a determina ca situația din Siria să rămână nerezolvată.

Pentru a complica și mai mult lucrurile, un recent raport al RAND Corporation, cu titlul Direcția Naționalistă a Turciei, i-a iritat pe mulți la Ankara, dat fiind că evocă posibilitatea unui nou puci în Turcia, după cel eșuat în 2016.

Ca și cum toate acestea nu ar fi suficiente, relațiile dintre NATO și Rusia rămân înghețate. Șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov, s-a întâlnit cu secretarul general al NATO, prea puțin importantul Jens Stoltenberg.

În cadrul Consiliului NATO-Rusia, nu are loc nici o comunicare la nivel militar, ci doar politic.

Situația din Idlib pare fără ieșire.

Acceptarea cuceririi acestuia ar însemna ciobirea sferei de influență a lui Erdogan.

Renunțarea de către Moscova și Damasc a reîntregirii Siriei sub controlul lui Assad ar însemna o lovitură pentru prestigiul lui Putin.

Dar întrebarea crucială este cât îl va lăsa Putin pe Erdogan să întindă coarda.