Reacția Occidentului a fost împărțită; unii au oftat („Încă o tabără în război care pretinde că-l are pe Dumnezeu de partea ei?”), alții au aprobat tacit, gândid că singurul antidot pentru un jihad este un contra-jihad, scrie The Economist.

În realitate, informațiile de presă au distorsionat în bună măsură afirmațiile Bisericii Ruse. Ar fi fost de mirare (dat fiind că păstrează, cu încurajarea regimului, legături cordiale cu liderii musulmani din interiorul și din afara Rusiei) dacă Patriarhul Moscovei ar fi făcut orice declarație care să implice un conflict generalizat între Creștini și Musulmani.

Ceea ce a spus Patriarhul Chiril este ceva mai prudent:

„Federația Rusă a luat decizia responsabilă de a folosi forța armelor pentru a apăra poporul din Siria de suferințele create de acțiunile arbitrare ale teroriștilor. Credem că această decizie va aduce pacea și dreptatea mai aproape de acest pământ străvechi. Dorind pace poporului din Siria, Irak și alte țări, ne rugăm ca acest conflict nemilos să nu se transforme într-un război mare, ca folosirea armelor să nu ducă la moartea de civili și ca militarii ruși să se întoarcă vii acasă.”

Titlurile cu „războiul sfânt” au fost luate din declarația unuia dintre purtătorii e cuvânt mai direcți ai Patriarhiei, Vsevolod Ciaplin, dar nici măcar el nu a chemat la un război religios sau cultural. Iată ce a spus el efectiv:

„Lupta împotriva terorismului este o luptă binecuvântată (sau „sfântă” în acest sens – n.r.) și astăzi țara noastră este forța cea mai activă din lume care participă la lupta împotriva terorismului. Nu pentru că ar avea vreun interes, ci pentru că terorismul este o forță amorală.”

Indiferent de cuvintele exacte ale liderilor religioși ruși, discuția despre un „război sfânt” a atras o serie de replici din partea creștinilor ortodocși din Liban, care sunt printre cei mai influenți ai creștinătății din Orientul Mijlociu.

Sute de persoane au semnat o declarație care circulă în franceză și arabă pe Facebook, și intitulată „Petiție împotriva războaielor religioase” în care scrie:

„Condamnăm fără rezerve ideea că ‘protecția creștinilor’ poate servi ca scuză pentru obiective politice sau ideologice, așa cum unii au încercat să facă în sprijinul intervenției Rusiei în Siria.”

Tarek Mitri, un intelectual respectat și fost ministru al Culturii în Liban, a declarat pentru The Economist să a inițiat petiția pentru că:

„Credem că războaiele binecuvântate, indiferent ce obiective pretind că au, trebuie condamnate. La fel, am vrut să afirmăm că creștinii din Siria nu pot fi și nu trebuie apărați prin intermediul unei intervenții militare. (…) Toți civilii, creștini sau musulmani, trebuie apărați.”

Între timp, un important cleric libanez, mitropolitul Elias Audi de la Beirut, bazându-se pe argumente teologice și istorice, s-a pronunțat împotriva ideii de război sprijinit de stat. El arată că, în esență, spre deosebire de Catolicism, Ortodoxia nu cunoaște doctrina Războiului Drept, ci vede războiul ca fiind rău intrinsec.

Mai mult, creștinii arabi, spre deosebire de frații lor ortodocși europeni, care au avut modelul Bazileilor Bizanțului sau al Țarilor Moscovei, nu îmbrățișează ideea unei puteri de stat în numele lui Dumnezeu. Bombele lui Putin cad într-un teritoriu mult mai complex decât se aștepta.