Paris 2024. Cu o sută de zile înainte de Jocurile Olimpice, ar trebui să ne îngrijorăm sau să ne bucurăm? Alertele de securitate și bugetare pun la îndoială starea pregătirii pentru eveniment. Dar există și motive pentru a fi încântați de Jocurile care promit să fie spectaculoase.

Jocurile Olimpice, ultimele pregătiri

Jocurile Olimpice (JO) de la Paris, ziua 100 a numărătorii inverse. Miercuri, 17 aprilie, au început ultimele o sută de zile, ducând la ceremonia de deschidere pe 26 iulie. Sportivi, politicieni, organizatori...

Toată lumea a avut această dată în vizor, ca flacăra roșie dinaintea unui sprint final. „Suntem pregătiți pentru această etapă finală”, a ținut să declare presei Tony Estanguet, președintele Comitetului de Organizare a Jocurilor Olimpice și Paralimpice (Cojop), pe 10 aprilie. Aceste ultime luni, spune el, i-au adus „multă încredere și seninătate”, dar și „multă umilință” în fața „multelor provocări [încă] de înfruntat”.

Suntem așadar pe ultima sută de metri a unei aventuri care a început în septembrie 2017, la Lima. La ultima sută de kilometri, cei mai pesimiști se vor corecta, întrucât drumul care duce la parada nautică de deschidere a Jocurilor Olimpice de pe Sena, pe 26 iulie, pare încă lungă și întortocheată. Așadar, cu o sută de zile înainte de „Jocurile sale”, este Franța pregătită să „sărbătorească și să întâmpine lumea”, așa cum spera Tony Estanguet?

Riscuri pentru Paris

Avertismentele despre riscul de paralizie a transporturilor și teama de o deteriorare a finanțelor publice la un eveniment a cărui consecință economică este greu de cuantificat nasc îndoială.

Ca să nu mai vorbim de temerile de securitate – chiar va avea loc ceremonia de deschidere pe Sena? –, în special în ceea ce privește amenințarea teroristă. Dacă la aceasta adăugăm neîncrederea, ba chiar „boicotul olimpic” al francezilor cu privire la eveniment, este greu să ne mulțumim cu un optimism frenetic.

„Totul este sub control”, au răspuns organizatorii Jocurilor. „Suntem în faza de accelerare într-un context de finalizare operațională”, susține un actor public cheie în proiect. Care adaugă: „Sunt limitate circumstanțele neprevăzute”.

Problema este că riscul derapajului bugetar pentru Cojop este mai mare în context intern, iar rezerva pentru aspecte neprevăzute a fost deja consumată. Promisiunea unor JO care nu-i vor costa nimic pe contribuabili – mantra „Jocurile finanțează Jocurile” – nu va putea fi ținută.

Jocurile Olimpice aduc mai mulți bani bugetarilor francezi

Primele acordate funcționarilor publici mobilizați în cursul verii vor îngreuna finanțele publice. Deși toată lumea recunoaște că acestea sunt „cheltuieli legate de jocuri”, nimeni nu își asumă public responsabilitatea pentru ele.

O certitudine totuși există: nici Cojop, nici Comitetul Olimpic Internațional nu vor plăti această factură. Pierre Moscovici, președintele Curții de Conturi, estimează cheltuielile publice totale pentru Jocuri „între 3 și 5 miliarde de euro”.

„Nu va exista nicio taxă olimpică”, a promis însă președintele Republicii în iunie 2022. Ministrul Sportului și al JO, Amélie Oudéa-Castéra, calculează că Jocurile Olimpice vor aduce mai mulți bani decât vor costa națiunea. „Sunt sigură de asta”, se aventurează ea în paginile Le Monde.

Cu toate acestea, există motive pentru a fi entuziasmat de aceste prime Jocuri din Franța după o sută de ani. Pentru prima dată în istorie, va fi o paritate - tot atâția atleți masculini și feminini la olimpiadă, se laudă Tony Estanguet. El și echipa sa urmăresc, de asemenea, să reducă la jumătate amprenta de carbon a Jocurilor comparativ cu edițiile anterioare. Un efort cu siguranță insuficient, dar lăudabil.

Franța și-ar putea doborî recordul de medalii

Iar apoi, perioada olimpică va fi o oportunitate de a „uni patrimoniul cultural cu emoțiile sportului”, se bucură Tony Estanguet. Gândiți-vă, scrimă la Grand Palais, probe hipice pe terenurile Palatului Versailles, plimbări cu bicicleta pe străzile din Montmartre... Imaginile vor impresiona.

Și putem vorbi și despre sport?, s-ar putea obiecta. Franța nu a părut niciodată atât de bine echipată pentru a-și doborî recordul de medalii și a reveni în primele cinci națiuni, ca la Atlanta (Statele Unite ale Americii) în 1996.

Cu înotătorul Léon Marchand, poate avea vedeta olimpică pe care o așteaptă de când s-a retras Marie-Josée Pérec – dublă campioană olimpică în 1996, după o primă încoronare la Barcelona (Spania) în 1992.

Jocurile Olimpice nu stârnesc, deocamdată, mare interes printre francezi

Cât despre rivali, ei avansează cu încredere. La fel ca sportivul american Noah Lyles, pe care Le Monde l-a cunoscut pe terenurile sale de antrenament din Florida. Superstarul sprintului nautic vizează un cvadruplu (100m, 200m, 4x100m și 4x400m). „Cred că am capacitatea de a atinge niveluri pe care nimeni nu le-a văzut până acum”, spune simplu Noah Lyles.

Un prim indicator al apetitului francez pentru Jocuri va fi sosirea flăcării olimpice la Marsilia pe 8 mai. Este dificil în momentul de față să detectezi cea mai mică scânteie de interes în sondajele de opinie.

Dar, până la urmă, suntem departe de entuziasmul general din lunile premergătoare ceremoniilor olimpice de la Londra, Rio (Brazilia) și Tokyo. Au mai rămas o sută de zile pentru ca francezii să se implice în Jocuri.

(Autor: Nicolas Lepeltier, Le Monde; Traducerea: Ruxandra Lambru, RADOR RADIO ROMANIA)