Pe 15 noiembrie, nimic important în calendarul creştin ortodox, doar sfinţii Paisie, Gurie, Samona şi Aviv, iar în „Kalendar” se sting zilele lupilor. Au fost şapte zile de sărbători vechi ale dacilor.
Nu se mai ştie exact ce se sărbătorea, ce se făcea, ce se spunea. S-au pierdut numele şi fără nume se pierde stăpânirea asupra lucrurilor, spaţiului şi timpului.
Dar, în aceast perioadă a anului, acum trei mii, sau două mii de ani, dacii făceau un lucru ciudat. Legat de centaurul Chiron, sau Karaion, sau Kirhon... Considerat la daci ca un zeu al morţii. De ce? Bunul centaur era un înţelept care învăţase pe mulţi eroi, semizei, respectat şi iubit de toţi. Legenda antică grecească spune că, Chiron, a murit otrăvit, din înâmplare, într-o încăierare obscură, de una din săgeţile înveninate cu sângele Hydrei, trasă de Hercule.
Se pare că, Chiron, a fost un vechi zeu cabir sau thessalonian. Centaurul a fost considerat de greci ca fiind învăţătorul înţelept prin excelenţă, vindecător şi astrolog. Un arhetip din negura timpului. Probabil reprezentantul unei culturi superioare din neolitic, poate o populaţie care a îmblânzit calul, probabil în stepa dintre Carpaţi şi Urali, dar care, surprinzător, sau nu, trăiau în peşteri. Călăreţul, centaurul, a fost o descoperire, o revoluţie în transport şi tehnica militară şi un subiect de mare mirare, mister şi chiar teamă pentru cei care domesticiseră doar oile şi vitele!
Chiron, arhetipul civilizator, a fost considerat de marele Zeus, stăpânul zeilor şi al oamenilor, atât de important că a fost imortalizat prin una dintre constelaţii, Săgetătorul!
Recomandările noastre
