În ultimele săptămâni, situația a trei bănci americane - Silicon Valley Bank (SVB), Silvergate Bank (SB) și First Republic Bank (FRB) - și una europeană - Credit Suisse CS-(Elveția) a clătinat lumea financiară de pe cele două maluri ale Atlanticului generând, pentru o vreme, neîncredere în sistemul bancar occidental.

Unda de șoc s-a propagat și în Germania afectând principala bancă din această țară - Deutsche Bank. Statele respective și Banca Centrală Europeană (BCE) au intervenit în timp real cu declarații ale liderilor de liniștire a pieței financiare și soluții de salvare a băncilor falimentare sau aproape de faliment. Amintirea crizei din 2008 - la noi s-a declanșat un an mai târziu - era proaspătă în imaginarul colectiv, mai ales în rândul celor care și-au pierdut atunci economiile de o viață, deși între timp, alte două crize au bulversat climatul economic și social euroatlantic - COVID 19 și criza energetică din 2022 determinată de războiul din Ucraina. Noi, românii, ne aducem foarte bine aminte cum au fost tăiate salariile, au crescut dobânzile și s-a redus substanțial activitatea economică la nivel național. Pericolul însă, nu a trecut.

Cum au apărut semnele crizei în America…

În vederea reducerii inflației, spre deosebire de situația de acum 15 ani, Banca centrală americană - Federal Reserve (FR) - a acționat prin creșterea dobânzii cu un sfert de punct procentual ceea ce a condus la sporirea costului creditului între 4,5 și 5% , valoare atinsă pentru ultima dată în 2007.

Imediat după falimentul SVB, Joe Biden și președintele FR, Jerome Powell au intervenit public subliniind soliditatea sistemului bancar american. Criza de la banca din Santa Clara (California) pare să nu-l fi afectat prea mult. Aceste intervenții, ca și cele ulterioare, ale unor politicieni și specialiști europeni, sunt discutabile ca impact întrucât arată publicului larg, deponenților în special, că există fisuri în armura care protejează acest sistem. Lecția falimentului băncii Lehman Brothers din 2008 a fost bine învățată de posesorii de depozite și acționari dar uitată repede de managerii marilor instituții bancare, mereu avizi de câștig (propriu).

O scurtă incursiune în istoria recentă arată că marile bănci americane au fost scoase de sub supraveghere federală în timpul administrației Trump. Ulterior, au achiziționat titluri de stat pe termen lung cu randament sigur pe care au trebuit să le vândă în pierdere atunci când rata dobânzii a crescut iar băncile aveau nevoie de lichiditate. Falimentul SVB - zilele trecute am aflat că o mare parte a activelor sale vor fi preluate de o altă bancă americană, First Citizens - ar fi doar partea vizibilă a aisbergului dar cazul acestei bănci este particular pentru faptul că intrase mai mult decât trebuia pe piața extrem de volatilă a criptovalutelor. ...și în Europa

Criza de la Credit Suisse e diferită. Conducerea băncii este responsabilă pentru anii de gestiune aventuroasă, opacă și imprudentă, uneori dincolo de regulile impuse de sistemul bancar elvețian. Pentru noi europenii, cazul CS este mult mai grav decât falimentul SVB pentru americani întrucât este vorba de o bancă de mari dimensiuni cu importante conexiuni și influență la nivel continental. Acesta este motivul pentru care Christine Lagarde, președintele BCE, a intervenit rapid afirmând că pericolul de contagiu la nivelul UE este minim dar ,,este nevoie de o strategie solidă în care să se țină cont de incertitudinile în care ne mișcăm în această perioadă’’. Declarații similare a făcut și Olaf Scholz imediat după ,,vinerea neagră’’ - 24 martie - când Deutsche Bank, a șasea bancă europeană, a pierdut aproape 7% din valoarea de bursă. A afirmat că banca germană este ,,pe profit după ce și-a îmbunătățit modelul de business’’.

Mariangela Pira, analist financiar la Sky TV, specialist bursier, aprecia că dacă ar fi fost așa, nu era nevoie de o declarație la un asemenea nivel. Niciun cancelar nu a sărit atât de repede în apărarea unei bănci germane, în ultimii 10-20 de ani. Cu alte cuvinte, mai rău a făcut. Nu cred că ,,incertitudinile’’ doamnei Lagarde vor avea darul să-i liniștească pe cei afectați de situația băncii elvețiene sau să-i aducă înapoi pe saudiții care, simțind pericolul, s-au retras din acționariatul acesteia, aspect care a ridicat un mare semn de întrebare asupra sistemului bancar din țara cantoanelor. Rămâne însă, unul dintre cele mai sigure din lume.

Cum se autoreglează sistemul financiar internațional (în dolari)

Salvarea/vânzarea CS - a fost achiziționată de rivala sa, Union des Banques Suisses (UBS), cu sprijinul Băncii Naționale Elvețiene – s-a realizat în contextul unui dialog al acesteia din urmă cu Banca Centrală Europeană (Frankfurt) și Rezervele Federale (Washington). Era vorba de o eventuală coordonare în vederea alimentării cu lichiditate a sistemului bancar elvețian în caz de nevoie. Băncile centrale menționate, cărora li se adaugă alte 3 - Banca Centrală a Canadei, Banca Angliei și Banca Japoniei - asigură ansamblul de instrumente permanente prin care se garantează lichiditatea necesară reducerii tensiunilor pe piața financiară globală. În acest mod, există mereu o ofertă de credit pentru persoane fizice și juridice. Dar nu și o garanție pentru acționari și deponenți. Vedem cum în Uniunea Europeană prinde greu contur acea ,,uniune bancară’’ care, pe lângă alte competențe, ar putea asigura garații pentru cei menționați mai sus într-un sistem unitar continental.

Credit Suisse este o bancă prea mare ca să fie lăsată în faliment - 494 miliarde dolari patrimoniu în 2022. Este o bancă ,,universală’’ cu un amplu spectru de activitate în care se evidențiază segmentul investment banking, cel care i-a adus cele mai mari pierderi. Căderea sa ar fi avut repercusiuni asupra întregului ansamblu al băncilor elvețiene și, prin extensie, asupra sistemului bancar european.

Cele 4 bănci intrate în criză nu se caracterizează prin omogenitate în profil financiar nici ca dimensiune sau sistem de gestiune. SVB reprezintă un model particular, are o dimensiune medie pentru o bancă americană - 51 miliarde dolari patrimoniu - și opereză într-un spațiu geografic specific (Silicon Valley). Este specializată în finanțarea aproape exclusivă a unor societăți a căror activitate are un important conținut inovativ. Riscurile sunt greu de evaluat și depășesc alte domenii de activitate. Extinderea pe piața criptovalutelor a amplificat ansamblul factorilor de risc. Situația este mai gravă în cazul FRB, una dintre marile bănci americane, al cărei patrimoniu depășește 210 miliarde dolari iar greutatea specfică în cadrul sistemului bancar american era importantă. Mai puțin contează criza de la Silvergate, o bancă de importanță regională.

Concluzii și previziuni

Întregul sistem financiar transatlantic este expus noului cadru macroeconomic care s-a consolidat în America și Europa începând cu primele luni ale lui 2022, fără legătură cu războiul din Ucraina cel puțin în perioada menționată. După mai bine de doi ani, în care creditul a fost obținut cu oarecare facilitate, creșterea costului acestuia din ultimul an a afectat echilibrul financiar al societăților bancare, profitul acestora și, în general, evoluția piețelor financiare.

În particular, băncile cu un portofoliu important de titluri la termen și randament fix s-au trezit cu pierderi uriașe întrucât au trebuit să vândă parte din patrimoniu pentru a face față taxelor. Autoritățile de supraveghere naționale și supranaționale, în cazul UE, dispun de mijloace care le facilitează monitorizarea și obținerea de informații din interiorul sistemului. Pot percepe semnalele negative concomitent cu managerii din bănci - uneori chiar înaintea acestora - și pot, de asemenea, solicita măsuri de corijare a activității lor. În cazurile SVB, FRB și CS, criza era previzibilă de luni și chiar ani de zile însă autoritățile competente americane și elvețiene s-au mulțumit să avertizeze aceste bănci fară a lua măsuri coercitive.

Pentru Silicon Valley Bank, răspunsul la întrebările care s-au pus în legătură cu falimentul îl vom avea la începutul lunii mai ac. Atunci, președintele FED va da publicității rezultatul anchetei privind modul în care filiala sa din San Francisco a supravegheat banca în discuție. În cazul Elveției, din motive de secret bancar, vom cunoaște doar câteva din motivele ,,salvării’’ CS de către UBS. În esență, criza din sectorul bancar american și european arată că reforma sistemului financiar internațional implementată după 2008 nu și-a atins scopul. În puține cuvinte, aceasta era îndreptată împotiva lăcomiei băncilor. Setea de câștig și-a revenit în drepturi și din cauza ei, pericolul este la fel de mare ca în urmă cu 15 ani. Pe ambele maluri ale Atlanticului.