După doi ani de neutralitate, România a intrat în Primul Război Mondial prin declarația de război din 14 august 1916 împotriva Austro - Ungariei. Atent la evoluția fronturilor, Consiliul general al BNR a hotărât că trebuie să pună la adăpost rezerva metalică, reprezentată de cele 91,48 tone de aur, monede și lingouri, aflate în tezaurul său, susţine guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

“Această cantitate de aur era a băncii, nu era a acționarilor și nu reprezenta depozite ale unor particulari”, a declarat guvernatorul. Acesta a oferit amănunte interesante despre pierderea tezaurului, dar şi despre efectele asupra economiei.

Iată principalele declaraţii legate de tezaur:

În decembrie 1916, au plecat către Moscova 1.738 de casete cu aur ale BNR, în valoare de aproximativ 315 milioane lei (cifra exactă - 314.580.456, 84 lei), adică 91,32 tone, care au fost încărcate în 17 vagoane de tren.

Conținutul casetelor a fost inventariat la Moscova timp de 19 zile, între 9 ianuarie și 16 februarie, prilej cu care a fost redactat un nou protocol, în patru exemplare, în limbile rusă și franceză.

În aceeași zi de 16 februarie 1917, membrii delegației BNR care au însoțit tezaurul trimiteau și ei o scrisoare din Moscova în care relatau cum a avut loc inventarierea și precizau că „redacțiunea atât a primului proces-verbal, cât și a protocolului final s-a făcut de Delegațiunea Guvernului Rus, care a ținut a-și rezerva această onoare”.

La vremea respectivă, conducerea Băncii Naționale a României a apreciat în mod deosebit sprijinul autorităților ruse, trimițând scrisori de mulțumire și luându-se în considerare chiar decorarea funcționarilor Băncii de Stat a Rusiei implicați în primirea și păstrarea tezaurului BNR.

În iulie 1917, a plecat al doilea transport: în trei vagoane de tren au fost încărcate 188 de casete ale Băncii Naționale, care cuprindeau: aur, în valoare de 574 523,57 lei, adică 0,16 tone, și „titluri, efecte, valori, depozite, parte din arhive și cărți, actele sale”.

Astfel, în total, în primul și în cel de-al doilea transport, s-au aflat 91,48 tone aur.

Ce ne-au mai restituit ruşii

Peste o jumătate de an, însă, autoritățile bolșevice au confiscat tezaurul României, inclusiv tezaurul Băncii Naționale, declarându-l „intangibil”, dar asumându-și „răspunderea de a păstra acest tezaur pentru a-l preda în mâinile poporului român”.

În anii 1935 și 1956 au fost restituite o parte dintre arhivele și bunurile cu valoare istorică și artistică ce fac parte din patrimoniul cultural al României.

În iunie 1935, 212 dintre lăzile venite din Rusia pe ruta Moscova – Odessa – Constanța – Gara Obor au fost predate Băncii Naționale a României; în aceste lăzi au fost: -    bilete de bancă de 1, 2 și 100 lei și clișeele lor; -    cerneluri tipografice, hârtie pentru tipărirea bancnotelor, un aparat de numerotat, clei; -    hârtii de valoare, inclusiv dintre cele depozitate de particulari la BNR, dar pentru care fuseseră deja emise duplicate, și documente de arhivă.

Printre altele, în 1956, s-a întors în țară și poate fi astăzi văzut la Muzeul Național de Istorie celebrul tezaur cunoscut sub denumirea „Cloșca cu puii de aur” (19,763 kg). 

În cazul restituirii din 1956, știm că s-au purtat negocieri între cele două partide frățești și că gestul era unul de bunăvoință al Uniunii Sovietice față de așa – zisul regim popular din România. Dar în niciuna din aceste două restituiri n-a fost vorba de Tezaurul Băncii Naționale a României. 

Ce efecte asupra economiei a avut confiscarea tezaurului

Nerestituirea acestuia a avut consecințe dintre cele mai grave asupra economiei noastre interbelice: - a contribuit la suspendarea convertibilității monedei naționale, leul; - a obligat statul român să solicite un masiv împrumut extern pentru a realiza stabilizarea monedei în anul 1929; potrivit lui Mihail Romașcanu, în 1934, valoarea actualizată a tezaurului aflat în Rusia reprezenta 2/3 din produsul net al Împrumutului de Stabilizare 7%, fiind binecunoscut că efortul de rambursare a acestui împrumut a împovărat economia României și, în condițiile Marii Crize Economice, a determinat, printre altele, la începutul anului 1932 suspendarea de facto a convertibilității leului; - a determinat Banca Națională a României să cumpere în perioada interbelică, la prețul pieței, aproape întreaga producție de aur internă.

Nu întâmplător, aurul de la Moscova a continuat să figureze în documentele Băncii ca „aur depozitat la Moscova”: -    până în 1929 ca o „creanță litigioasă asupra străinătății”; -    și apoi, până în 1943, era înscris în bilanțul anual „pentru memorie”, mențiune care a dispărut din bilanțul anului 1944, ca urmare a venirii Armatei Roșii.

“Se împlinește un secol de la plecarea tezaurului. Banca Națională a României consideră în continuare că este de datoria sa să întreprindă toate demersurile necesare pentru ca aceste valori să revină acasă”, susţine Isărescu.

BNR a finanţat pregătirea militară de război

Potrivit guvernatorului Mugur Isărescu, Banca Națională a României a fost una din instituțiile direct implicate în Primul Război Mondial prin: -    finanțarea pregătirii militare încă din 1914; -    participarea funcționarilor săi pe front, în total 201 dintre aceștia au luptat cu arma în mână, iar 21 dintre ei și-au sacrificat viața pentru realizarea României Mari.