Evz.ro te invită să povesteşti ce înseamnă 1 Mai pentru tine şi să discuţi relaxat despre muncă şi valoarea ei în România. Cel care postează comentariul cel mai interesant, judecând după numărul de voturi primite de la ceilalţi cititori, va primi drept "premiu" o zi de muncă în redacţia evz.ro. Ziua şi-o alege el, misiunea fiind realizarea unui articol (relatare, reportaj, feature) despre valoarea muncii în România.
Mai întâi, trebuie amintite originile sărbătorii. La 1 mai 1886, circa 300.000 de muncitori din întreaga Americă au ieşit în stradă, cerând ca ziua de lucru să aibă opt ore. În Chicago, epicentru al mişcării, s-au strâns 40.000 de oameni. Anarhiştii, cu discursurile lor mobilizatoare şi viziunea lor revoluţionară, au câştigat în scurt timp simpatia muncitorilor, dar şi ura industriaşilor, a afaceriştilor.
Cu anarhiştii în frunte, demonstraţia a căpătat, uneori, accente violente. Şi numărul muncitorilor care hotărau să se alăture mişcării creştea, ajungând la 100.000. De la 2 mai 1886, timp de şase luni, bătăile dintre poliţie şi grevişti au devenit obişnuinţă. În acea zi, muncitorii din Metal Workers Union au aruncat cu pietre spre poliţişti, iar aceştia au răspuns cu focuri de armă. Cel puţin doi muncitori au murit.
Anarhiştii au anunţat, pentru ziua ce urma, o întâlnire publică, pentru a discuta despre brutalitatea poliţiei. Totuşi, din cauza vremii şi a proastei răspândiri a anunţului, doar 3.000 dintre muncitori au venit a doua zi la locul stabilit, Piaţa Haymarket. Muncitorii au venit cu familiile şi copiii, iar la întâlnirea a ţinut să fie prezent şi primarul din Chicago. Diversiunea de la Chicago În timpul discuţiilor, doi detectivi au sosit la poliţie şi au anunţat că liderii muncitorilor folosesc limbaj ce instigă la violenţă. În timp ce poliţia risipea mulţimea, o bombă a explodat în zona forţelor de ordine. Imediat, poliţia a tras înspre grevişti. Oficial, 7 sau 8 muncitori au murit (deşi unele mărturii anunţă mai mulţi), iar 40 au fost răniţi. 8 poliţişti şi-au pierdut viaţa, dar numai unul dintre ei din cauza bombei. Ceilalţi au fost victimele colegilor lor poliţişti, care au tras fără ţintă în mulţimea din faţa lor.
8 anarhişti au fost condamnaţi pentru crimă. Patru au fost spânzuraţi la 11 noiembrie 1887, unul s-a sinucis înainte de execuţie, iar trei au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă. Juriul a fost fost format numai din oameni de afaceri, într-un act de justiţie scandalos de corupt. Mai târziu, s-a dovedit că niciunul dintre cei opt (unii nici măcar nu se aflau la protest) nu era vinovat de atentat. În fapt, explozia fusese pusă la cale chiar de poliţie, nu de anarhişti.
În memoria celor opt şi a altor muncitori care au murit, s-a hotărât ca 1 Mai să fie Ziua Muncii. Că regimurile comuniste au folosit sărbătoarea pentru propagandă e altceva. Cert e că, atunci, oamenii au obţinut zile de lucru de opt ore, fără reducerea salariilor. Acum, 1 Mai este sărbătorită că Ziua Muncii în multe state ale lumii. În istoria americană, evenimentele au rămas în amintire ca May Day, dar, astăzi, americanii petrec Ziua Muncii în prima zi de luni din luna septembrie (Labor Day).
Cam aceasta este povestea zilei de 1 Mai. Acum, revenim la subiectul nostru: cum este tratat muncitorul în România?
#Sub fiecare comentariu, ai câmpul "Votează", care îţi permită să votezi un comentariu care ţi-a plăcut. Cine va strânge cele mai multe voturi, va scrie, pentru şi cu ajutorul evz.ro, un articol despre valoarea muncii şi statului muncitorului în România. Câştigătorul va fi anunţat prin email. Câştigătorul concursului este JosefSvejk, al cărui comentariu a primit 20 de voturi.
Recomandările noastre
