Castelul Corvinilor, cunoscut și drept Castelul Huniazilor, din Hunedoara este un loc extrem de vizitat. El se află în top 10 destinații de basm din Europa, fiind considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume. Toată lumea a auzit despre această destinație, însă puțini sunt cei care cunosc poveștile ruinelor din jurul său, care stârnesc fantezia turiștilor.

Uzinele care au eclipsat Castelul Corvinilor

Mai bine de un secol, Castelul Corvinilor a fost înconjurat de o serie de construcții industriale de mari dimensiuni. Numărul acestora a început să scadă în anii ‘90, însă câteva ruine mai pot fi văzute și astăzi. Soarta le este incertă, dar în jurul lor au fost create povești stranii, care stârnesc fantezia și interesul turiștilor.

Printre ruinele din jurul castelului se află și Uzinele de fier din Hunedoara, construcții care s-au dezvoltat la începutul anilor 1880. La acea vreme, cetatea medievală era recent restaurată după incendiul din 1854. Castelul a fost înconjurat în câțiva ani de furnalele uzinelor de fier, funicularele și calea ferată care legau uzinele de minele și așezările din Ținutul Pădurenilor, barajele de pe râurile Zlaști și Cerna, apeducte și centrale electrice.

Uzinele metalurgice s-au extins în ritm alert după cel de-al Doilea Război Mondial. Construcții de mari dimensiuni au fost ridicate în locul caselor localnicilor, a cimitirelor și a unei mănăstiri din zonă. Chiar și Castelul Corvinilor a fost eclipsat de turnurile înalte de zeci de metri ale combinatului siderurgic. Fumul și ceața coșurilor uzinelor au înghițit complet cetatea în acea vreme.

Clădirile de zeci de metri se transformă în ruine

Instalațiile combinatului siderurgic se întindeau pe mai bine de 40 de kilometri. Ele legau Hunedoara de satele mai îndepărtate și de locurile de unde erau aduse lemnele, piatra și minereul de fier. În perioada comunistă, instalațiile de funicular au trecut prin mai multe modificări. După 1990 toate și-au încetat activitatea.

Uzinele de fier din Hunedoara au avut o evoluție rapidă, însă în anii ’90 toată industria grea a intrat în declin. Până la finalul anilor 2000 multe dintre marile construcții din jurul cetății medievale au fost demolate. Câteva dintre ele au rămas aproape neatinse și, împreună cu ruinele fostelor instalații ale Uzinelor de Fier, completează tabloul straniu lângă Castelul Corvinilor.

Pe dealul Străjii, învecinat cu cetatea medievală, au rămas ruinele stației finale a funicularelor. Pe dealul Sânpetru, la poalele căruia se află Castelul Corvinilor, au rămas pilonii de beton ai funicularelor care legau Hunedoara de mina de fier Teliuc. Pe dealurile de pe Valea Zlaștiului, la câțiva metri de cetate, se află o plasă metalică a rețelei de funicular. Aceasta este suspendată la peste 20 de metri deasupra șoselei și a râului Zlaști. Recent a fost amplasată o balustradă metalică sub plasă, pentru a preveni accidentările.

„Pe sub plasa funicularului circulau, în trecut, mocănițele de la gara mică a Hunedoarei, spre Ghelari și Govâjdia. Calea ferată a dispărut, dar terasamentul ei poate fi un loc plăcut pentru drumețiile care încep de aici, de la ruinele funicularului”, spune Ioan, un localnic din Hunedoara, pentru Adevărul.

Viaductul de lângă Castelul Corvinilor

În jurul anului 1900, peste valea Zlaștiului, lângă Castelul Corvinilor, a fost construit un viaduct la o înălțime de aproximativ 20 de metri. În anii ‘90, structura metalică a acestuia a fost înlocuită de una mult mai solidă. Modificarea a fost făcută pentru a susține vagoanele cu încărcături mai grele de talc și dolomită, transportate de la carierele din Ținutul Pădurenilor la Hunedoara.

În toamna anului 2008 a circulat ultimul tren pe acest viaduct. Un an mai târziu, ultimul tronson al căii ferate, între Hunedoara și Zlaști, a fost dezafectat. Calea de rulare și instalațiile au fost luate, însă viaductul a rămas aproape intact și astăzi. Unii localnici s-au cățărat pe scheletul viaductului, deși și acesta este riscant.

„Viaductul din Hunedoara şi celelalte construcţii mari ale fostei cări ferate puteau fi considerate monumente istorice, dar unele au fost tăiate pentru fier vechi, fără să se ţină cont de importanţa lor”, relata Gheorghe Nicoară, care locuia într-o casă din vecinătatea viaductului.

Buncărul din munte

O altă construcție de lângă Castelul Corvinilor care stârnește fantezia turiștilor este adăpostul antiatomic. Acesta a fost săpat sub Dealul Sânpetru la începutul anilor ’60 și are coridoare în forma literei H. Buncărul din munte are o lungime de aproximativ 800 de metri și poate găzdui aproximativ 1.000 de oameni.

Intrarea în adăpostul antiatomic se face printr-o poartă blindată construită în zidul Dealului Sânpetru. Coridoarele sunt dotate cu priciuri de beton, iar la capătul lor se află băile și un fost centru de comandă. La vreo 200 de metri, ascunsă de pădure, o altă uşă masivă de fier, ruginită, era intrarea în buncăr.

Adăpostul antiatomic de lângă Castelul Corvinilor nu a fost folosit niciodată, însă timpul și-a pus amprenta și asupra lui. Rețeaua de aerisire, mobilierul, instalațiile electrice și cele sanitare s-au degradat, iar buncărul și-a pierdut utilitatea. Unii localnici au inventat legenda că porțile spre subteranele Dealului Sînpetru ar fi fost intrări ale unui tunel secret care lega castelul de Cetatea Devei.