O seară de literatură, muzică și artă dedicată crepusculului strălucitor și libertin al Republicii Veneția. Totul pornește de la mărturisirile lui Casanova!

„Plăcerea simţurilor a fost întotdeauna cea mai de seamă valoare a mea: alta mai însemnată n-am avut niciodată.” Oare ... care? Iată o promisiune pentru petrecerea unui timp interesant. Cea de a 39-a Seară Italiană este organizată vineri, 18 martie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas Kretzulescu, din Calea Victoriei 45. Dezbaterea „Veneția în secolul lui Casanova” pornește, cum era și normal, de la volumul „Povestea vieţii mele”, de Giacomo Casanova, apărut la Editura Nemira.

Așa veți afla cum era, de fapt, Casanova. „Îl credeam un seducător ușuratic, un aventurier în dantele, fascinant, dar nu un tip cumsecade. Acum îl descoperim drept unul dintre cei mai

cultivați oameni ai epocii sale, un erudit cu o curiozitate nepotolită, un minunat scriitor. Puțini autori au cunoscut precum Casanova un dublu destin: să dobândească gloria literară și să devină o figură mitică. Multă vreme, Casanova scriitorul s-a pierdut în spatele personajului său. Creația l-a pus în umbră pe creator. Însă zecile sale de aventuri, prin toată Europa savantă și libertină, povestite cu un simț teatral al dialogului și al suspansului, au trezit admirația scriitorilor (Balzac, Stendhal, Zola) care au înțeles primii că Giacomo Casanova era unul de-al lor. Casanova n-a încetat niciodată să-i facă pe oameni să viseze, să agaseze, să trezească invidia sau gelozia, uneori disprețul, câteodată prejudecățile, dar niciodată indiferența. Căci, după cum spunea unul dintre biografii săi, universul n-a mai inventat de atunci o figură mai fantastică și mai vie decât a sa.“ O prezentare făcută de                                                                      magazine-litteraire.com

 

Povești

Despre Casanova și vremurile în care a trăit vor povesti Ovidiu Cristea, Smaranda Bratu Elian, Marius Constantinescu.

Ovidiu Cristea: Doctor în istorie, director al Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” din Bucureşti, specialist în istoria Veneţiei, istoria Mării Negre, istoria Cruciadelor, în heraldică şi istorie militară.

Smaranda Bratu Elian: Doctor în filologie, profesor al Universităţii din Bucureşti, membru al Uniunii Scriitorilor, cunoscut italienist şi traducător, director ştiinţific al Centrului de Limbi Străine FIDES. Din 2005, alături de Prof. Nuccio Ordine (Università della Calabria), este coordonator al colecţiei bilingve a Editurii Humanitas – Biblioteca Italiană, colecţie pentru care editura a primit în 2008 Premiul Naţional pentru Traducere al Ministerului Culturii din Italia. Este de asemeni coordonatorul proiectului Serile Italiene. A primit importante premii şi distincţii în Italia şi în România (pentru traducere, critică şi pentru promovarea culturii italiene), iar din 2004 este Commendatore della Repubblica Italiana al merito.

Serile italiene: Iniţiat în anul 2010 de către Prof. Smaranda Bratu Elian, ciclul de manifestări intitulat Serile italiene îşi propune să aducă în faţa publicului dezbateri semnificative prin actualitatea lor, ce au drept punct de pornire traduceri ale unor opere scrise de autori italieni. În general, discuţia porneşte de la o carte publicată recent în colecţia Biblioteca Italiană a Editurii Humanitas, colecţie coordonată de Smaranda Bratu Elian şi de Nuccio Ordine, dar nu se limitează numai la traducerile apărute sub această egidă. Servesc drept punct de plecare şi opere italiene traduse la noi care permit înţelegerea aprofundată a fenomenelor culturale italiene şi compararea acestora cu manifestările din spaţiul românesc. Organizatorii principali şi moderatorii fiecărei Seri sunt inimoşii studenţi ai secţiilor de Italiană ale Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine ale Universităţii din Bucureşti, îndrumaţi de cadre didactice ale aceleiaşi instituţii.

Ce spune Casanova însuși

„Plăcerea simţurilor a fost întotdeauna cea mai de seamă valoare a mea: alta mai însemnată n-am avut niciodată. Simţind că sunt născut pentru sexul frumos, l-am îndrăgit mereu şi l-am făcut, pe cât mi-a stat în puteri, să mă îndrăgească. Am îndrăgit de asemenea cu patimă mâncarea aleasă şi m-am înflăcărat pentru tot ce mi-a stârnit curiozitatea. [ ] Dar cine mă va numi rob al simţurilor va greşi, căci puterea acestora nu m-a făcut niciodată să-mi nesocotesc datoriile, când le-am avut. Pretind prietenia, stima şi recunoştinţa cititorului: recunoştinţa, dacă lectura acestor memorii îl învaţă câte ceva şi îi place; stima dacă, judecându-mă pe dreptate, îmi găseşte mai multe calităţi decât cusururi, şi prietenia, de îndată ce mă va afla vrednic de ea pentru felul deschis şi pentru buna-credinţă cu care mă las judecat fără nicio mască şi aşa cum sunt. Cititorul va afla că am iubit întotdeauna adevărul cu atâta patimă încât adesea am început prin a minţi cu scopul de a ajunge să-l fac să-i intre în cap câte unuia care nu-i cunoştea farmecul. El nu va trebui să se supere pe mine când mă va vedea golind punga prietenilor pentru a avea cu ce-mi sătura o poftă, căci prietenii aceia umblau după năluci şi, amăgindu-i că vor izbuti, nădăjduiam la rându-mi să-i tămăduiesc dezamgindu-i. Îi înşelam ca să-i înţelepţesc şi nu mă socoteam vinovat, căci nu lucram din dragoste de arginţi. Foloseam pentru plăcerile mele nişte bani meniţi să dobândească bunuri de nedobândit prin însăşi firea lor. M-aş socoti vinovat dacă aş fi azi bogat; n-am însă nicio avere, am risipit totul, ceea ce mă mângâie şi mă justifică.” (fragmetn din volumul „Povestea vieții mele” de Giacomo Casanova, Editura Nemira).