"Dacă de tânăr nu prinzi gustul cititului, nu-l vei mai prinde niciodată", spune un anticar de lângă parcul Obor. Cam acelaşi lucru crede şi un altul care vinde cărţi în centrul Capitalei: "Pasiunea pentru citit se formează în preadolescenţă şi adolescenţă". Cei mai mulţi elevi români au făcut cunoştinţă numai cu personajele din romanele recomandate în programa şcolară. Alţii, mai puţini, au călătorit în jurul lumii cu Jules Verne şi au luat parte la aventurile tânărului d'Artagnan. Bibliografia obligatorie generează încă profitul celor mai multe anticariate din Capitală, iar scriitorii canonici sunt "vedetele" rafturilor.

Cărţile, de la obligaţie la plăcere

Deşi şi-a deschis afacerea cu cărţi de puţin timp, Marin Văduva, de la Anticariatul Unu de pe Strada Doamnei, pare să-şi fi format o părere despre preferinţele literare ale clienţilor săi. Cei care îi trec pragul sunt fie elevi şi studenţi, obligaţi de profesori să-şi completeze lista cu lecturi, fie „cititori adevăraţi”, care revin pentru un titlu anume sau pentru un autor.

„Cererile sunt în funcţie de necesităţi. Vin mulţi elevi sau părinţi cu lista din bibliografie, caută titlurile recomandate la şcoală - Moromeţii, Ion. Pentru lectura personală sunt preferaţi scriitorii ruşi, Dostoievski, Tolstoi, şi autorii sud-americani, precum Marquez şi Llosa”, spune Văduva, pentru care cel mai important grup de clienţi sunt studenţii.

El semnalează şi un caz aparte- atunci când moartea unui scriitor sau a unei personalităţi al cărei nume este strâns legat de o operă funcţionează ca un magnet. A fost cazul lui Octavian Paler, când cititorii „s-au simţit cumva obligaţi sau au cumpărat cărţi din nostalgie”.

Şi moartea actorului Ştefan Iordache a stârnit nostalgii printre iubitorii de literatură din România. "Imediat după moartea lui Iordache, au venit foarte mulţi oameni să ceară "Cel mai iubit dintre pământeni", a lui Marin Preda". Preda este şi unul dintre cei mai căutaţi autori români în acest moment. "E inclus în programa şcolară şi vin foarte mulţi elevi şi cer "Moromeţii", este explicaţia oferită de anticari pentru această preferinţă a publicului.

În afara cărţilor de beletristică, românii sunt interesaţi de volumele de istorie şi de eseistică, precizează Lucreţiu Tudoroiu, patronul anticariatului "I.C. Brătianu", de pe bulevardul Magheru. El îşi aminteşte că la începutul anilor 90 a fost şi o adevărată psihoză pentru cărţile psihologice, „de meditaţie transcedentală”. O categorie aparte de volume din anticariate sunt cărţile tehnice, cele de drept sau de medicină. Potrivit anticarilor, acestea sunt cumpărate, în general, de tineri pasionaţi sau de adulţi care lucrează în domeniile respective. Dicţionarele, cursurile de limbi străine şi cărţile în limba engleză sau franceză sunt, de asemenea, foarte căutate.

„Există puţine librării în care găsesc cărţile englezeşti pe care le caut. Fiindcă citesc mai mult în limba engleză, găsesc destul de greu ce vreau”, spune Andreea Negroiu, un cumpărător fidel al anticariatelor, care scoate din buzunar, lunar, cel puţin 50 de lei pentru cărţi.

Acolo unde „cultura a coborât în stradă”, prin intermediul anticariatelor de la Universitate, preferinţele românilor se îndreaptă spre scriitorii clasici şi istorii ale literaturii universale. Dacă mai zăboveşti câteva momente în drumul spre metroul de la Universitate, ai toate şansele să auzi şi numele lui Umberto Eco. 

Cãrţile de dragoste, la mare cãutare

Lângă Parcul Obor, în "cãsuţa" de lemn care serveşte ca spaţiu de vânzare, câteva teancuri de cãrţi par desprinse dintr-un cu totul alt peisaj. Au coperţile lucioase şi cotoarele fãrã mari rupturi. E lumea unor autoare ca Sandra Brown, Danielle Steel, Jude Deveraux, Deborah Chiel şi lista poate continua. Literatura eroticã se aflã în topul preferinţelor româncelor. "Cãrţi ca "Violul" sau "Mãtase franţuzeascã" se vând foarte bine", spune şi Cãpruciu.

De ce vine lumea la anticariat?

În general, oamenii cautã la anticariat cãrţi pe care nu le gãsesc în librãrii. "Existã unii autori, precum Gib. Mihãescu, care nu se mai gãsesc deloc în librãrii. La mine, o carte a lui costã între 25 si 30 de lei, un preþ bun pentru cât e de rarã", precizeazã Popescu Alexandru Valentin, un filolog care vinde cãrţi de zece ani.

Aşadar, conteazã şi preţul, ba încã foarte mult. Un roman de Dostoievski, Hemingway, Remarque, Poe se vinde adeseori cu preţuri ce se învârt în jurul sumei de 10 lei. Cãrţi rare, ca "Arhipelagul Gulag" a lui Soljeniţîn, costã chiar şi 100 de lei. E mult pentru un anticariat, aţi spune. Dar cãrţile vechi nu sunt ca hainele second-hand, cel puţin nu pentru Gheorghe Cãpruciu, care pune o întrebare cel puţin interesantã. "Harry Potter este 800 de mii. "Arhipelagul" - un milion. Ţi se mai pare scumpã cartea (n.r. lui Soljeniţîn)?".

Şi cum anticariatul trebuie sã fie o afacere, totul ţine de cerere şi de ofertã. Adicã mai sunt şi oameni care vin sã vândã. Plase, saci sau chiar biblioteci întregi. Mulţi de sãrãcie, alţii pentru cã le-au moştenit şi nu au ce face cu ele. "Mulţi au biblioteci şi moştenesc altele. Şi, normal, sunt şi titluri comune pe care le vând", ne lãmureşte Lucreţiu Tudoroiu.

Balzac, de citit dupã 45 de ani

Pentru Tudoroiu, este greu de stabilit un autor preferat al românilor. Totuşi, anticarul a acceptat sã întocmeascã pentru EVZ o clasificare pe vârste a cãrţilor citite de români.

15-29 de ani. "Jules Verne este un bun punct de început", crede Tudoroiu, pentru adolescenţii care iau pentru prima datã o carte neşcolarã în mânã. Majoritatea cititorilor din aceastã categorie de vârstã citesc literatura ştiinţifico-fantasticã, romane de aventuri şi de dragoste, dar şi unele lucrãri de cugetãri şi eseisticã. Printre autorii acestei vârste se regãsesc şi romancierii Erich Maria Remarque şi Mihail Bulgakov, ultimul cunoscut şi ca mare nuvelist al anilor '20-'30.

30-45 de ani. "Dostoievski şi Shakespeare sunt potriviţi pentru aceastã perioadã de început a maturitãţii". Aleksandr Soljeniţîn şi Victor Hugo pot intra şi ei în aceastã categorie.

46-60 de ani. Cititorii acestei vârste abordeazã, în opinia lui Tudoroiu, lucrãri ai unor autori ca Dickens, Balzac, Proust sau Goethe, alãturi de volume de poezie descriptivã şi de poezie cu formã fixã.

Peste 60 de ani. Biblia se regãseşte printre cãrţile preferate ale vârstei a treia. Anticarul consultat de EVZ ar mai include aici literatura sapienţialã, dar şi volumele de cugetãri şi eseisticã. "În ceea ce priveşte eseistica, este ca o întoarcere în timp, în vremea tinereţii".

Se cer şi cãrţi "la metru"

Cãpruciu îşi aminteşte şi de un moment haios din "cariera" sa de vânzãtor de cãrţi vechi. "A venit cineva şi mi-a cerut zece metri de cãrţi. Nu conta ce, dar sã fie zece metri. Îi trebuiau pentru o filmare", spune anticarul, care îşi aminteşte cã astfel a vândut cãrţile cu 1 leu bucata.

Vânzarea cărţilor, între meserie şi pasiune

Popescu Alexandru Valentin, absolvent de filologie la Universitatea Bucureşti, vinde cărţi de peste zece ani. Aşa cum l-am cunoscut astăzi, în blugi şi cu barba nerasă, pare să fi trăit o viaţă printre cărţi. Nu îi plac întrebările referitoare la el şi nici aparatul de fotografiat. Despre cărţi ar vorbi întruna, cu ochii în jos, alegându-şi cu grijă cuvintele. Se uită atent la cei care se apropie de rândurile de cărţi împărţite în „Autori români, Literatură Universală, Dicţionare, Balzac, Artă, Călătorie, Romane poliţiste” şi atinge uşor tocul cărţilor, în căutarea unui titlu. Ca un artist instrumentul său.

Întâmpină un potenţial client, un austriac cu care discută într-o germană fluentă.

„Îmi place să urmăresc publicul, să aflu ce cărţi caută, pe ce domenii”, spune anticarul după ce îl salută pe tânăr, adăugând cu un zâmbet că „românii citesc încă Sandra Brown şi Pavel Coruţ”.

Înainte sã fie mutat lângã parcul Obor, Gheorghe Cãpruciu (48 de ani) îşi vindea cãrţile în faţa magazinului Obor, lânga staţia de metrou cu acelaşi nume. "Chioşcurile acestea din lemn au fost o chestie de conjuncturã. Le-au mutat de la Universitate", povesteşte anticarul, a cãrui afacere îl costã vreo 400-500 de lei lunar ( 200 chirie şi restul taxe şi impozite).

Dar asta nu e tot. Cãpruciu este un mare iubitor al plantelor, "specializarea" cactus. Lângã cãrţi, anticarul a fãcut loc pentru o micã mãsuţã pe care se aflã 10-15 ghiveci cu cactuşi. Dacã te gândeşti bine, ar putea fi o legãturã între cãrþile vechi şi ţepoasele plante. Ambele, dacã sunt îngrijite corespunzãtor, "trãiesc" al naibii de mult.

Citiţi, săptămâna viitoare, ce cărţi au căutat românii în librării şi biblioteci.