Producţia de pepeni de anul acesta de la Gottlob e suficientă pentru ca fiecare român să mănânce cel puţin o felie. Până la înregistrarea la OSIM, pe fiecare fruct scrie "Original, Calitate 100%".

Celebra lubeniţă bănăţeană de Gottlob este însăşi esenţa Uniunii Europene: nimic în ea nu e 100% românesc. Privită din perspectiva seminţelor, aceasta e mai degrabă olandeză sau grecească. La care se adaugă tehnologia ungurească de creştere a pepenilor, cu tunele protectoare şi irigaţie prin picurare.

Patrioţii locali afirmă însă o realitate: solul special de la Gottlob face toţi banii, respectiv doar din pământul locului îşi trage fructul dulceaţa miezului roşu zemos.

Exemplarele pot ajunge la 20 kg

Localitatea este a doua din ţară ca notorietate în cultura pepenilor, după Dăbuleni. În timp ce sătenii îşi doresc un brand înregistrat la OSIM, plantează seminţe de pepeni din ale ţări, pentru că soiurile locale au dispărut după Revoluţie. Până în anii 90, la Gottlob se produceau pepeni verzi 100% româneşti, cel mai renumit soi fiind "Lovrin 504" – un hibrid realizat la Staţiunea de Cercetare Agricolă omonimă.

Acum lubeniţele de la Gottlob poartă nume internaţionale, mai sonore: "Top Gun", (soiul cel mai des plantat), "Sorento" sau "Zengo". Primele două sunt olandeze, al treilea maghiar.

Faţă de lubeniţa de Gottlob de altădată, cu coaja subţire de un verde închis, brumat, cea cultivată în prezent arată diferit: este imensă (exemplarele ajung până la 18-20 kg) şi dungată. Sătenii spun că cerinţa pieţei este mai mare acum pentru pepenii tărcaţi, deşi îşi amintesc că soiul neaoş era parcă mai dulce.

Pământul e tot secretul

În Gottlob s-au produs anul acesta 20.000 de tone de pepeni verzi. Cam cât să dea câte o felie fiecărui român, spune primarul. Producţia a fost bună – în jur de 50 de tone pe fiecare din cele 400 de hectare. "Trei sferturi din producţie s-a vândut la export, în ţări ca Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria şi Ucraina", afirmă primarul localităţii, Gheorghe Nastor.

Fiecare glob cu miez roşu şi dulce a plecat în străinătate cu o etichetă lipită pe el: "Original, calitate 100%, lubeniţă Gottlob". Totuşi, produsul nu este încă marcă înregistrată. "Acum pregătim documentaţia pentru OSIM. În această toamnă vom depune actele, iar de anul viitor vom eticheta fiecare pepene care iese din comună, indiferent că e pentru piaţa românească sau nu", adaugă primarul.

Oltenii de la Dăbuleni le-au luat-o înainte. Ştiind că seminţele sunt de import, care este explicaţia pentru notorietatea fructului? Celebra lubeniţă de Gottlob are succes din cauza pământului din care creşte. "Vâna de pământ" cu cel mai bun sol arabil din Europa, este o fâşie de câteva sute de hectare care începe în judeţul Timiş şi se termină în Banatul sârbesc.

"De pe timpul împărătesei Maria Tereza se ştie de acest sol. Oriunde în imperiu pământul bun de agricultură se vindea cu 20 de coroane, doar la noi costa 55", povesteşte unul dintre producători.

Calitatea pământului de la Gottlob a fost certificată anii trecuţi de expertizele comandate de Academia Agricolă din Franţa, mai spune primarul.

O AFACERE CARE REZISTĂ

Profitul minim pe hectarul de lubeniţă: 1.500 euro

Afacerea cu lubeniţe este, orice s-ar spune, una profitabilă. Altfel nu s-ar explica faptul că nu există locuitor din Gottlob care să nu cultive. "Câştigul nu este mare, dar merită. Punem lubeniţă din tată-n fiu. Aşa a făcut tata, aşa fac şi eu", susţine Ciprian Nastor. La 33 de ani, agricultorul a cultivat anul acesta 3,5 hectare. A pus câte 5.000 de plante pe fiecare din ele, iar la final producţia a fost de peste 40 de tone la hectar.

Tehnologia cere muncă şi migală

Munca pentru afacerea cu lubeniţe începe în iarnă şi se încheie, la cules, undeva în a doua jumătate a lunii august.

"Munca începe în februarie, când pregătim plantele în solar. Până la începutul lui aprilie e ceva muncă: trebuie să le facem foc, plantelor, în fiecare noapte, ca să nu îngheţe. În aprilie, începem să le călim, le mai lăsăm fără foc, ca să se înveţe cu temperaturile de afară. Ne purtăm cu ele ca şi cu bebeluşii. În a doua jumătate a lui aprilie plantăm fiecare fir în câmp. Eu am plantat anul acesta 17.500 de fire. E o tehnologie aparte, fiecare plantă se pune pe o folie specială, care-i asigură păstrarea unei temperaturi optime la rădăcină, iar deasupra, fiecare fir este acoperit cu un fel de tunel din altă folie protectoare. În tunelul acesta vor mai sta firele de pepeni, trei săptămâni. Odată prinse în câmp începe irigarea, le stropim cam de două ori pe săptămână, şi tot aşa de des le plivim de buruieni", a explicat Ciprina Nastor.

El şi-a vândut mare parte din producţie în Slovacia. Din sat lubeniţa pleacă la export cu 28, 30, până la 40 de bani per kilogram.

Şeful cartelului vinde totul în Ungaria

Lucian Cireap este cel mai mare producător de lubeniţă din Gottlob. Cultivă 22 de hectare cu harbuji. A vândut şi el 1.000 de tone la export, unui partener maghiar care a încărcat direct din câmpul bănăţeanului 20 de tir-uri pline ochi.

"Partenerul maghiar mi-a spus foarte tranşant că nu eu i-am vândut lubeniţa, ci că aceasta s-a vândut singură", spune Cireap. Este cea mai mare cantitate trimisă la export, după ce în anii trecuţi nu a depăşit 500 de tone de pepeni frumoşi "Top Gun" şi "Zengo".

"De zece ani investesc în pepeni. Marea problemă este cu comercianţii locali care au devenit atît de nesimţiţi încât iau de la noi pepenii la 30 de bani kilogramul şi îl vând câţiva kilometri mai încolo cu un leu pe kilogram", a mai spus agricultorul.

MAI MULT INTUIŢIE

Ponturi pentru a alege un pepene dulce

Alegerea unui pepene roşu este o procedură intuitivă, spun crescătorii. Există câteva “ponturi" legate de modul cum alegi un pepene, dar cei mai mulţi se lasă conduşi de intuiţie. Cert este că pepenele ales trebuie să aibă o coajă fermă, de culoare vie, fără zone lovite. Codiţa verde este semn că fructul a fost cules recent.

“Punctul de coacere", respectiv zona pe care planta stă pe pământ, opusă cozii, trebuie să fie galben, indicând coacerea (dacă este alb sau verde, înseamnă că fructul nu s-a copt încă).

Cei mai buni pepeni au fosă simetrică, mai spun specialiştii. La soiurile cu coajă dungată, contrastul puternic dintre dungi denotă că fructul este copt bine, însă pontul e util mai ales la începutul sezonului.