Simona Halep are limite. Am aflat asta și după Turneul Campioanelor de la Singapore, acolo unde, cu toate alibiurile ce i se pot consturi, lidera WTA eșuat neașteptat.
Sau previzibil, depinde de care parte a celor două tabere te poziționezi. Cei care o susțin necondiționat vorbesc despre „ziua proastă” pe care o poate prinde orice sportiv, scepticii amintesc de conjunctura favorabilă în care Halep a devenit lidera tenisului. Românca, cea mai constantă tenismenă din ultimul an, – o dovedește clasamentul – poate atinge în câteva zile extremele: meciuri câștigate entuziasmant sau înfrângeri lamentabile. Simona a jucat autoritar în fața Garcia, a fost o umbră în confruntarea cu daneza Wozniacki și a părut stoarsă în jocul decisiv cu Svitolina. De ce au apărut aceste fluctuații de formă, e greu de explicat din exterior. Constănțeanca va avea timp și suport pentru a înțelege ce i s-a întâmplat la Singapore. Ea a suferit după ce a ratat calificarea în semifinalele Turneului Campioanelor, chiar dacă s-a străduit să pară detașată. „N-o să las acest turneu să ruineze tot ce am construit în acest an. Vreau să merg în vacanță”, a spus Simona, după meciul cu Svitolina, într-un efort vizibil de-a camufla durerea înfrângerii. Ar fi și anormală înrudirea cu eșecul, blazarea și autosuficiența, mai ales că în sport măsura valorii este dată de ultimul rezultat. Iar pentru româncă, anul se încheie cu un mare insucces.
Un lucru este sigur în viitorul profesional. Simona nu va putea avea domina tenisul așa cum au făcut-o Martina Navratilova, Steffi Graf sau Serena Williams, chiar dacă cei mai exigenți critici ai ei acceptă greu eșecul. Dar, la 26 de ani, perspectivele există și tind spre câștigarea unui turneu de Mare Șlem. În 2017, Halep a rupt două mari bariere. A câștigat un meci împotriva Mariei Sharapova și a devenit lideră mondială. Indiscutabil, pauza pe care a luat-o Serena Williams a creat un context favorabil pentru celelalte jucătoare din top. Simonei i-a venit rândul, într-un an în care șefia a fost preluată, pe rând, de Kerber, Pliskova și Muguruza. Iar Halep are meritul că a știut și putut să profite de această conjunctură. Sigur că au existat și imperfecțiuni. Prima apărută chiar la Beijing, acolo unde Garcia a împiedicat-o pe româncă să încheie turneul en-fanfare, după ce și-a asigurat supremația WTA, învingând-o în finală. Acum, după eșecul din Singapore, se ridică acceași inutilă întrebare: „Merită Halep primul loc?” Dacă Pliskova nu va câștiga Turneul Campioanelor, răspunsul este „Da”: Pentru că românca va rămâne lideră și conform unui principiu de bază al logicii, „ceea ce este este, ceea ce nu este nu este”. Întrebat la finalul unui meci dacă echipa lui a meritat să câștige, în condițiile în care nu jucase nimic, Raymond Domenech, selecționet al naționalei de tineret a Franței, la mijlocul anilor 90, a replicat sec: „Nu cunosc cuvântul meritat în sport”. Simona gravitează în jurul calculelor făcute pe baza punctelor din WTA și deocamdată rămâne în stratosfera tenisului. Acolo unde jucătoarele cu o înălțime de 1,68 de metri nu prea există, acolo unde nimeni n-a apelat la metoda chirurgicală unică de micșorare a sânilor.
Recomandările noastre
