Un caz de o gravitate extremă s-a petrecut zilele trecute în Poliţia Română. Şi, din păcate, până acum, nu s-a luat nici un fel de măsură împotriva nimănui. Nici măcar nu au început niciun fel de cercetări.

Cercul de suspecţi pe care îl avem în acest caz, este restrâns. El este, desigur, format din cei care au constituit subiectul dosarului în care poliţista a lucrat sub acoperire. Nu mai trebuie făcută decât legătura între ora cumpărării coroanei, ora la care ea a fost pusă pe capotă şi ce maşini au circulat prin zonă, dacă vreuna a fost văzută şi la florărie şi ce legătură au aceste maşini cu cei anchetaţi.

Să nu uităm că fapta s-a petrecut în ziua în care au fost arestaţi cei din dosar. Deci, a fost comisă de către acoliţi, sau, cum se mai spune acum, locotenenţi ai acestora. Toate astea se puteau face în maximum două zile. Dar, din păcate, repet, nu s-a făcut nimic. În condiţiile în care reacţia statului ar fi trebuit să fie una extrem de rapidă şi de fermă. Să fie şi un avertisment pentru alte minţi încinse care s-ar putea gândi la aşa ceva. „Vă identificăm şi vă arestăm, înainte să ajungeţi acasă după ce aţi comis-o”. Acesta trebuia să fie mesajul poliţiei.

Cercul de turnători este şi mai restrâns

Cel mai grav lucru din această întâmplare nu mi se pare că a fost ameninţată poliţista, deşi şi aşa ceva este inacceptabil.  De o gravitate extremă mi se pare faptul că ea a fost dată în gât de către unul dintre şefii ei, care aveau cunoştinţă că lucrează sub acoperire. Nici acesta nu este greu de identificat.

Sunt, aşa cum am spus, foarte puţini cei care aveau cunoştinţă de acest caz. Analiza listingului telefoanelor lor, dar şi verificarea alibiurilor pe care le au pentru acea zi, pot furniza suficiente date pentru a fi reţinut. Apoi, nu mai rămâne decât stabilirea legăturii cu gruparea infracţională urmărită de tânăra poliţistă. Pot pune pariu că există cel puţin o înregistrare pe la şpriţuri grele, a vreunui şef de-al ei de gât cu aceştia. Veţi spune că acum, această probă a fost făcută dispărută. Dimpotrivă. Eu cred că a fost pusă bine, ca mijloc de şantaj în mâna celor care au fost arestaţi.

În loc de happy-end, un sad-end

În filmele cu poliţişti răzbunători, cărora le-a fost răpită sau ucisă familia, sfârşitul este întotdeuna fericit. Răzbunătorul, care nu mai ţine seama de nimic, rupe tot în calea lui şi-i pedepseşte pe vinovaţi. De regulă, îi lichidează, mai mult sau mai puţin legal.

Întâmplarea noastră, din păcate, nu are un sfârşit fericit. Tânăra poliţistă, psiholog de meserie, dar şi absolventă a Academiei de Poliţie, pornită cinstit să destructureze reţelele de trafic de minori, s-a retras. Şi-a dat seama că lupta cu infractorii este nimic, pe lângă lupta pe care ar trebui să o ducă din greu cu superiorii ei corupţi şi nemernici. Şi că este singură, în faţa unor posibili criminali, care n-ar ezita să-i facă rău inclusiv copilului ei.

Dar, să lăsăm deoparte această problemă minoră, a traficului de minori din România. Să trecem la lucruri serioase.

Spre exemplu, faptul că în noul Cod Penal nu mai există cuvântul „pedofil”. Sau că Guvernul liberal al doamnei deputat Săftoiu, cea care a semnalat prima întâmplarea, a atacat la CCR legea care prevede înăsprirea pedepselor pentru cei care abuzează minorii.

Cu aşa probleme măreţe, ne batem capul cu o amărâtă de poliţistă sub acoperire, ameninţată cu moartea de către infractorii pe care  i-a urmărit, după ce a fost dată în gât de către cel puţin un şef de-al ei?

În rest, oameni ai legii, aveţi grijă în cadrul comandamentului mobil insitituit la funerariile lui Pian, de autospecialele alea cu multe ecrane, unde se vede tot.  Că sunt scumpe rău. A dat Ministerul de Interne pe ele o căruţă de bani. Să nu cumva să se işte vreo busculadă şi să le sară vreo lampă.