Am publicat anii trecuți întrunul din volumele de eseuri un text despre actualitatea lui Caragiale în materie de ceea ce azi a devenit sifilisul presei așa-zis independente: Știrile din surse.

Cu punctul de plecare în celebra schiță a marelui satiric, Reportaj, eseul se intitula Radiografia știrilor din surse. Reiau pe scurt argumentația mea expusă în volum pe mai multe pagini. Naratorul, care nu e altul decît Caragiale, beneficiază de știrile politice aduse de un redactor pe nume Caracudi. Acesta reușise să ridice pe culmi amețitoare tirajul gazetei. Revolta cu informații în exclusivitate, obținute din surse, despre întîlnirile între patru ochi dintre Carol I, Suveranul, și Ion C. Brătianu, premierul, poreclit Vizirul. Una dintre știrile aduse de Caracudi și publicată în Revolta suna astfel: „Se știe ca Regele de mult își dă seama de starea nenorocită în care a ajuns țara, și nu pierde nici o ocazie pentru a-și manifesta nemulțumirea față cu guvernul vizirului. Regele pîndea de mult momentul cînd să spună verde șefului colectivității ce crede despre această politică descreierată. Astfel, ieri, cînd vizirul a mers la obicinuita audiență, Regele s-a închis cu dînsul în cabinetul de lucru, luînd cele mai stricte precauțiuni a nu fi auzit de nimeni, și i-a tras vizirului o săpuneală numărul unu, făcînd critica amănunțită și foarte aspră a acestei politice, care consistă în a tolera jafuri, asasinate și procese scandaloase, după propria expresie a vizirului.

Tot timpul, vizirul a tăcut cu ochii în pămînt, galben la față ca un cadavru.

La sfîrșit, Regele, arătînd că situația a devenit intolerabilă pentru țară și pentru Coroană, a spus răspicat: – Nu mai merge, domnilor, nu mai merge!

S-a observat chiar de servitori aerul plouat al vizirului la ieșirea din palat.” Curios să afle sursele lui Caracudi, Caragiale îl urmărește și descoperă că acesta pur și simplu născocea știrile pe o bancă din Cișmigiu. În eseu am explicat pe larg succesul de tiraj al acestor născociri:

Revolta din schiță era o gazetă care se adresa unor cititori adversari ai lui Ion C. Brătianu.

Gogoșile lui Caracudi aveau succes, pentru că întrețineau cititorului român, care cumpără o gazetă nu pentru a se informa, ci pentru a-și găsi în ea confirmarea antipatiilor și simpatiilor sale, iluzia că Ion C. Brătianu e pe ducă în materie de guvernare.

Hazul nebun al născocirilor lui Caracudi constă în născocirea unor stări psihologice ale unor personaje politice reale, lăsînd impresia că reporterul a fost acolo, în chip de muscă în fundul calului, la întîlnirea între patru ochi a celor doi.

M-am gîndit la Caracudi, mai precis la actualitatea lui Caragiale, citind amuzat știrile obținute din surse despre starea sufletească a lui Liviu Dragnea după ceea ce s-a numit eșecul Referendumului.

Toate își propuneau, voit sau nu, să dea curs iluziilor nutrite în privința guvernării de dușmanii lui Liviu Dragnea și ai PSD.

O iluzie care și-a spus cuvîntul și într-un alt moment de caracudism al presei noastre:

Cel în care luînd în serios așa zisul Complot al Puciștilor, adversarii lui Liviu Dragnea și ai PSD se dădeau în vînt după titluri:

Liviu Dragnea pe făraș!

Liviu Dragnea e deja Istorie!

În cazul Referendumului, tonul l-a dat Cozmin Gușă. În weekend, cînd patronul Realității tv trece prin stări sufletești aparte, pentru că în weekend subordonata lui preferată, Denise Rifai, nu apare la televizor, domnia sa, în postură de consultant politic, a dezvăluit că Liviu Dragnea s-a retras la Scroviștea pentru a-și linge rănile după eșecul Referendumului. Lovitura a fost cumplită – susținea Cosmin Gușă c-a aflat din surse – deoarece Liviu Dragnea intenționa ca duminică seara, cînd urma să se proclame validarea Referendumului, să apară pe televiziuni pentru a-și anunța candidatura la Președinție. Referendumul a eșuat – a continuat Cozmin Gușă să transmită de pe banca din Cișmigiu – pentru că baronii locali, trecuți de partea Puciștilor sprijiniți de Realitatea tv, l-au boicotat. De aici cumplita sa tulburare sufletească trăită la Scroviștea. Presupunerile psihologice ale lui Cozmin Gușă au fost preluate rapid de Dan Tapalagă și Cristian Pantazi. Într-un articol semnat împreună după formula Ilf și Petrov, cei doi au adăugat informațiilor date de Cozmin Gușă, pe care și le-au însușit fără a preciza că leau șterpelit de la Realitatea tv, cea potrivit căreia tocmai din cauza acestui eșec – al anunțării candidaturii – Liviu Dragnea n-a mai ieșit în public după Referendum. N-a vrut să dea ochii cu presa, care presă, alcătuită din reporteri precum Cozmin Gușă, Dan Tapalagă și Cristian Pantazi, bravi nepoței de - ai lui Caracudi, l-ar fi întrebat imediat de ce a s-a ascuns.

Puciștii, în frunte cu Gabriela Firea, sînt mai nou telespectatori harnici ai Realității lui Cozmin Gușă. Nu e de mirare că și Gabriela Firea și Ecaterina Andronescu au dat fuga la presă pentru a denunța tăcerea suspectă a lui Liviu Dragnea.

Marți, Liviu Dragnea a apărut la Camera Deputaților.

De ce a tăcut Liviu Dragnea după Referendum?

Habar n-am.

Cum nu-mi permit să imaginez stări abisale unor personaje vii, voi răspunde totuși apelînd la principiul roman: cui bono.

Altfel spus, încercînd să văd cui a servit tăcerea lui Liviu Dragnea.

Cui a servit:

Păi lui Liviu Dragnea însuși.

Așa-zisa lui tăcere în legătură cu eșecul Referendumului își are explicația întrun obicei care a dat roade pînă acum:

Liviu Dragnea nu se aruncă imediat să comenteze public un eveniment politic important.

Așteaptă să vadă mai întîi ce spun alții despre acel eveniment, dar mai ales cum e văzut el de presă. Toate datele arată că PSD nu s-a implicat în scoaterea oamenilor la vot prin mașinăria de partid.

Nici vorbă de un eșec al lui Liviu Dragnea.

Asta pe de o parte.

Pe de alta, Liviu Dragnea e preocupat să nu se pună rău cu cele aproape patru milioane de români care au ieșit la vot. Și cum, înainte de Referendum, a jucat comedia fanului dezlănțuit al Coaliției pentru familie, campania neghioabă pe tema eșecului său de a scoate lumea la vot nu putea decît să-i convină. El, săracul, familistul, a vrut să scoată pe PSD-iști la vot, riscînd un ciocan în cap de la Bruxelles, dar l-au trădat baronii puciști. Jos cu Puciștii!

Să-i afurisească popii prin biserici!

În cazul Referendumului a stat deoparte și pentru că luni trebuia să se prezinte la prima ședință a Procesului de la Înalta Curte. Cum a cerut amînarea, firește, apelînd la un vicleșug, ar fi fost riscant să apară în fața presei pînă marți, cînd evenimentul a trecut.

Nepoțeii lui Caracudi sînt doar cei care au scris despre tulburarea sufletească a lui Liviu Dragnea, pentru că nu i-a ieșit planul cu succesul Referendumului?

Marți, cînd Liviu Dragnea a apărut în spațiul mediatic, un stol de fătuce și guguștiuci înarmați cu microfoane pe post de bîtă, dar și de morcov, s-au năpustit asupra lui pentru a-l întreba despre retragerea la Scroviștea.

A avut loc următorul dialog:

„Reporter: Au apărut informaţii aseară potrivit cărora, dacă trecea acest referendum, eraţi dispus să candidaţi la alegerile prezidenţiale din 2019.

Liviu Dragnea: Unde au apărut informaţiile astea?

Reporter: În presă.

Liviu Dragnea: Şi sînt motivate sau argumentate cum?

Reporter: Faptul că este un cîştig al PSD şi v-aţi fi asumat un cîştig al acestui referendum.

Liviu Dragnea: Deci dacă şi...

Reporter: Vă întreb dacă au existat astfel de discuţii...

Liviu Dragnea: Nu au existat astfel de discuţii şi v-am rugat demult, dar se pare că vă rog degeaba, vine un tâmpit sau nişte tîmpiţi vin cu nişte informaţii false şi după aia discutăm „ar fi putut fi adevărat dacă...”. Sincer acum...

Reporter: Cînd ne spuneţi opinia dvs care ar fi candidatul PSD la alegerile prezidenţiale?

 Liviu Dragnea: La un moment dat.

Reporter: Odată cu acest vot să ne explicaţi dacă consideraţi la fel – s-a şters un mit, acela că PSD reuşeşte să strîngă foarte mulţi oameni sau cel puţin să-i aducă la vot?

Liviu Dragnea: Deci, ca să fiu foarte clar sau să înţeleg eu foarte bine, deci spuneţi că asta a fost capacitatea PSD să aducă la vot, 3,9 milioane.”

Stenograma din care am citat, realizată de Rador, nu precizează dacă au fost mai mulți reporteri care au pus întrebările, dacă erau fătuce sau guguștiuci, dacă erau doar de la Realitatea tv sau și de la alte televiziuni de știri.

Nici nu era nevoie.

Erau toți jurnaliștii români de azi.

Nepoțeii lui Caracudi în materie de știri din surse.