Deşi în continuă extindere, piaţa românească de artă nu se va putea racorda la cea mondială fără o analiză realistă şi strategii coerente, spun experţii.

"Până la ora actuală, arta românească nu are cotă pe piaţa universală", spune Ariadna Zeck, expert şi istoric de artă, directorul casei Ara Art Collection, la finalul unei licitaţii în cadrul căreia s-au vândut câteva capodopere semnate de pictori români consacraţi, cum ar fi Ressu, Vermont sau Ghiaţă.

Ariadna Zeck a analizat, pentru EVZ, piaţa de artă din România.

EVZ: Cum arată piaţa de artă la momentul actual? Ariadna Zeck: În toată Ungaria sunt doar trei case de licitaţie, dintre care una se află la Budapesta, în timp ce la noi sunt patru doar în Bucureşti, ceea ce este foarte mult. Mai există o casă de licitaţie în Timişoara, dar toată marfa din ţară vine la Bucureşti. Este o piaţă care creşte, dar trebuie ca preţurile să fie făcute corect şi, totodată, să fie şi atractive.

Este o meserie teribil de grea. Expertul trebuie să fie teoretician istoric de artă... Un bun expert este un teoretician care are în coasta lui un practician, un pictor, care ştie pensulaţie. Eu îl am pe domnul Mavrodin. Pentru un colecţionar este foarte greu să recunoască dacă o operă este sau nu originală, dacă nu are un consilier.

Legea îi obligă pe colecţionari să îşi ia un consilier, altfel oamenii nu pot merge să se plângă că au luat un fals de undeva dacă nu au fost însoţiţi la momentul achiziţionării operei, de un consilier.

Care sunt cotele artiştilor români pe piaţa internaţională? Există şi un secret profesional pe care nu vreau să îl fac deocamdată public: până la ora actuală, arta românească nu are o cotă reală pe piaţa universală. Îi scoatem din discuţie pe Marcel Iancu, Brauner, creator de curente culturale europene, Brâncuşi, pe cei care s-au racordat singuri prin mişcările culturale respective. Eu vorbesc de pictura românească, teoreticienii care aveau obligaţia de a acorda arta autohtonă. Există o modalitate ştiinţifică de a racorda-o, nu printr-o supraevaluare a operei. Până acum nu a făcut nimeni acest lucru.

Dacă anumite opere româneşti au un preţ foarte ridicat în ţară, asta nu înseamnă că la o casă de licitaţie din străinătate primesc acelaşi preţ. Dar se poate obţine măcar jumătate din acel preţ. Deşi mă desconspir, nu rezist să nu spun că la noi nu poate fi vorba de a racorda un artist cu toată opera, ci doar cu acele capodopere, findcă noi, aşa cum zice şi Nicolae Manolescu, "Suntem provincie culturală".

De ce artişti consacraţi din patrimoniul românesc au cote atât de mici pe piaţa internaţională? Nu ştiu care este politica de achiziţie a celor care fac parte din patrimoniu, pentru că noi ne-am privatizat tocmai ca să nu mai vedem ce se întâmplă în amănunt. Teoretic, ar trebui ca statul să le conserve în muzeele naţionale.

Dacă ar exista consilieri oneşti în momentul acesta, oamenii de cultură ar veni cu idei care ar putea să ajute România. Ştiam de la Vasile Drăguţ, profesorul cu care eu mă formam, care mi-a spus că ultima tranşă a României către ţările europene a fost plătită prin patrimoniu. Nu este nevoie să ne vindem din patrimoniu capodoperele.

VÂNZĂRI

13.400 de euro pentru "Biserica" lui Ressu

În cadrul licitaţiei organizate de Casa Ara Art Collection, tabloul "Biserica", semnat de Camil Ressu, a fost achiziţionat în schimbul sumei de 13.400 de euro. Lucrarea lui Ressu, pictată în ulei pe carton, este însoţită de fişă ştiinţifică şi certificată de autenticitate. Un Vermont şi-a găsit şi el stăpân. Tabloul "Vara La Biserică", o pictură realizată în ulei pe carton, a costat 9.000 de euro. "Marginea de pădure" a lui Kimon Loghi a fost evaluat şi scos la licitaţie la un preţ de 4.500 de euro, însă un domn dornic să-l achiziţioneze a plătit în schimbul capodoperei 5.500 de euro. Lucrările licitate au putut fi admirate în ultimele zile în cadrul galeriei, 84 de opere de artă ale unori autori celebri, printre care Nicolae Vermont, Arthur Verona, Dumitru Ghiaţă, Samuel Mutzner, Petre Iorgulescu-Yor, Iosif Iser, Kimon Loghi, Camil Ressu şi mulţi alţii. Mattis Teutsch a fost prezent cu două dintre lucrările sale de maturitate, care fac parte din ciclul "Flori de suflet".