Evenimentul Zilei > Social > Cantautorul Adrian Sărmăşan a filmat un videoclip în Cuba lui Fidel Castro pentru cel de-al patrulea album, „Ştiu, nu sunt perfect”
Cantautorul Adrian Sărmăşan a filmat un videoclip în Cuba lui Fidel Castro pentru cel de-al patrulea album, „Ştiu, nu sunt perfect”

Cantautorul Adrian Sărmăşan a filmat un videoclip în Cuba lui Fidel Castro pentru cel de-al patrulea album, „Ştiu, nu sunt perfect”

Anul trecut, Adrian Sărmăşan a bucurat sufletele celor care iubesc poezia lansând un volum de versuri aparte, dar şi un album cu piese născute din pasiunea lui nebunească pentru frumuseţe. Mâine,10 octombrie, Adrian Sărmăşan lansează cel de-al patrulea album, „Ştiu, nu sunt perfect”, la Clubul Muzeului Ţăranului Român, la ora 20.00.

Nu avem decât rar momente de înseninare a frunţii, acestea fiindu-ne oferite, deloc din întâmplare, de oameni atinşi de inspiraţie. Adrian Sărmăşan este şi poet, şi muzician. Trăieşte la Turda, dar îmbină muzica cu afacerile, pentru că altfel nu se poate. Este un om practic, atins de magia poeziei, care nu-şi ascunde deloc sensibilitatea, ceea ce nu e puţin lucru.

Nu este uşor drumul pe care l-ai ales. A te lăsa purtat pe aripile inspiraţiei nu aduce întotdeauna răsplata la timp, ci mult mai târziu. Îmi poţi spune ce te ajută să te ridici atunci când cazi?

Nu este uşor ceea ce fac, dar lupt cu toate puterile pentru a realiza cele propuse. Sunt un artist fără astâmpăr atât timp cât mai am ceva de spus. Obstacolele sunt partea frumoasă a urcuşului pentru că odată trecute ele nu mai constituie probleme, iar victoria este savurată pe deplin când se simte aerul dulce al dobândirii pe drept. Lecţiile primite sunt tocmai acele de ceasornic care mă anunţă neobosit că drumul meu abia a început şi probabil n-o să se sfârşească decât odată cu propria-mi fiinţă. Să poţi ierta este un lucru frumos şi înălţător, poate este un sentiment atât de mare cât viaţa pe care o trăim.

Ai lansat chiar anul trecut, tot în octombrie un al doilea volum de poezii, cel de-al treilea album de muzică. Ce înseamnă pentru tine acest al patrulea album pe care îl lansezi acum?

Da, aşa e, al treilea album, „Voi ramane aici“ l-am lansat la Bucureşti anul trecut în luna octombrie. Albumul cu numărul patru a venit fără „invitaţie”, a intrat pur şi simplu în viaţa mea ca o „somaţie” frumoasă, promiţându-mi culori. Nu că nu aveam suficiente ingrediente pentru „picturile” mele vitale, dar am acceptat acest gest datorită instinctului şi mai mult crezului meu, care nu m-a dezamăgit niciodată. Este singurul care mă împinge înainte pe acest drum încâlcit al show-biz-ului. Albumul se numeşte „Ştiu,nu sunt perfect”, 2014, este alcătuit din douăsprezece piese, ultima fiind un remix „Sar scântei”. Ca, de obicei, cânt dragostea şi bucuria ei, chiar dacă există şi porţiuni sensibile, încărcate de emoţie, decepţie şi căderi.  Până la urmă, dragostea este cea care învinge şi practic constituie motivul existenţei noastre efemere. Lucrurile bune vin în viaţa noastră pe neaşteptate, la fel ca problemele pentru care suntem tentaţi să plângem, gândindu-ne la motive şi supărări. Viaţa noastră este o înşiruire de realităţi mai mult sau mai puţin decupate din vise nepământene, iar dragostea sfidează toate aceste legi. Albumul este conceput la fel ca şi celelalte, în stilul meu caracteristic. M-am bucurat să lucrez cu Alex Malschi, Sorin Zamfir, Jimi Laco şi mulţi alţi artişti de valoare indiscutabilă cărora le mulţumesc din suflet. Ca să răspund la întrebarea ta îţi spun o povestire. Un bătrân aduna stele de mare de pe ţărm după care le elibera pe rând în ocean. Un copil se plimba pe plajă şi văzând ce face îl întrebă: Nene, ce mai contează o stea, când sunt atâtea stele de mare pe nisip? În timp ce bătrânul se pregătea să elibereze în apă mica vietate, îi răspunse blajin şi trist: Ei bine, dragul meu, pentru această stea de mare contează enorm.

Ai fost în Cuba, ai filmat acolo un videoclip pentru acest album. Ce ne poţi spune despre Cuba lui Fidel Castro?

Măreţie şi decădere. Cam acestea sunt vorbele care îmi vin în minte după o vacanţă frumoasă petrecută în Cuba lui Fidel Castro. Maşini de epocă împânzesc străzile Havanei, birje, caleşti, biciclete cu coviltir aşteaptă să-ţi arate acest oraş vechi aflat la graniţa dintre mizerie şi opulenţă. Are unalt fel de exotism. Poţi vedea în acelaşi timp, în acelaşi loc cerşetori, mormane de gunoi, cântăreţi ambulanţi, pictori, dansatori, vânzători de trabucuri la mâna a doua. Milioane de turişti vin aici an de an atraşi de acest loc aşezat de Dumnezeu între Marea Caraibilor şi Oceanul Atlantic. Am fost la Santa Clara, primul oraş eliberat de Che Guevara şi Fidel Castro de sub Batista, fostul lider cubanez. Cubanezii îl respectă ca pe propria lor viaţă. Surprinde aici diferenţa socială şi mai ales financiară dintre oameni. Marea pătură a populaţiei câştigă undeva între 10-20 pesos adică euro, cam acesta e raportul pesos cubanez – euro 1/1 datorită turismului excesiv, moneda lor este bine evaluată. Cei care lucrează în reţelele hoteliere câştigă mai bine, undeva între 300-500 euro /lună. Bacşiş evident, nu retribuţia lor. Este un fel de comunism modern. Poţi să câştigi bani uşor dacă eşti iscusit şi vorbeşti engleza bine. Am participat din plin la viaţa de stradă pentru că asta am dorit. Am plecat în Cuba să văd viaţa adevărată, nu să stau la plajă. Am mers în Cuba după ce am scris cântecul „Ştiu, nu sunt perfect”. A încolţit imediat ideea să fac un videoclip în Cuba. Şi l-am făcut…

Ştiu că ai forţa de a-ţi pune visele în practică şi nu e puţin lucru. Dă-mi un exemplu de întâmplare fericită pe care ai trăit-o în Cuba?

Eram pe o stradă în Havana, tocmai ieşisem din Bodeguita del Medio, unde Hemingway îşi sorbea cafeaua alături de tovarăşii lui şi am văzut trei băieţi care aveau o chitară, bongosuri şi unul ţinea într-o mână două maracasuri. Eu aveam rucsacul cu camera video trepied în spate. Eram echipat cu de toate. I-am abordat şi l-am rugat pe tipul cu chitara (Alex) să-mi împrumute instrumentul o jumătate de oră ca să filmez o dublă din videoclipul cu pricina. Fără prea multe comentarii mi-a dat chitara şi s-a uitat şi el şi prietenii lui cum îmi instalez camera. Apoi mi-am pus Ipod-ul în buzunarul din spate al blugilor, căştile în urechi şi am dat drumul la cântec. Îl auzeam doar eu, e adevărat. După ce am tras prima dublă m-am trezit cu ei lângă mine râzând şi spunându-mi că vor să cântăm împreună. Aşa a început această prietenie extraordinară cu nişte băieţi de aur. A fost cea mai frumoasă întâmplare din Havana. Ei toţi cântă cam cum umblăm noi pe stradă. Asta e fascinant, peste tot auzi acorduri latino şi nu numai de dimineaţa până seara. În Trinidad am văzut o manufactură de trabucuri şi chiar am fumat unul făcut la cald de către o octogenară. Mergeţi să vedeţi Cuba pentru că este un amestec perfect între tot ce nu vă puteţi imagina. Chiar dacă zborul este de 14 ore dus, 14 întors plus escalele. Merită!

Toamna este anotimpul în care tu dăruieşti mereu spectatorilor tăi din ceea ce ai acumulat peste an… Am dreptate?

Da, este adevărat. E anotimpul meu preferat. Toamna este ecranul pe care îmi revăd viaţa trăită la maximum şi încerc să redau din ea părţile frumoase şi bune celor dragi, oamenilor, pentru că mie îmi sunt dragi oamenii cu bune, cu rele, până la urma toţi suntem urme din toamne mai mult sau mai puţin vii, dar cu siguranţă expresii ale universului bine conturat în infinitatea lui generoasă. Sper din tot sufletul ca „Această toamnă” cu pelicula „Ştiu, nu sunt perfect” – 2014 să fie un film vizionat alături de cei dragi pentru că are clipe şi emoţii unice şi la fel ca fiecare spectacol, constituie o parte din viaţa mea, un film care chiar dacă nu va primi un premiu nu contează, eu abia aştept să-l povestesc publicului.

Ce contează cu adevărat pentru un artist?

Emoţia care-i însoţeşte şi îndrumă paşii. Restul îl face Dumnezeu !

 

Publicat in categoriile: Social
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News