Când știința devine Religie: COVID-19, Greta Thunberg și frica de moarte care stăpânește Occidentul

Într-o țară care îmbătrânește, spitalul trebuie gândit în funcție de aceasă evoluție demografică și trebuie întărit. Este o greșeală politică să ignori această dată fundamentală a societății noastre: gripa de Hong Kong din 1969, nu a avut impact în Franța, deoarece era o țară tânără!

Trebuie să devenim conștienți de șocul scăderii demografice care ne așteaptă și pe care doi autori canadieni o descriu în ultima lor carte (John Ibbitson, Darrel Bricker, Planeta goală).

Mortalitatea nu va înceta să crească în țara noastră. Creșterile demografice legate de sporirea speranței de viață vor dispărea și ne vor lăsa cu o rată a natalității mică, chiar dacă mai puțin dezastruoasă ca la vecinii noștri.

Capacitatea noastră de inovație este înlocuită tot mai mult de frica noastră din cauza acestei evoluții implacabile. Vom avea nevoie de imigranți tineri pentru a-i forma în cercetarea în microbiologie și medicală, cum este cazul la clinica din Marsilia, sperând că unii dintre ei vor dori să rămână în Franța, pentru a face carieră și a ne îngriji.

Blonda lui Coldea vorbește. Marina Pandarof, despre relația cu fostul adjunct al SRI

Traian Băsescu și cea mai grea despărțire. Nu se vedea fără ea, a recunoscut totul

Pentru că tinerii noștri diplomați visează să trăiască în afara lumii reale, informaticieni în Silicon Valley sau finanțiști în City.

Știința, care ar trebui să ne liniștească cu raționalitatea sa, produce în mod paradoxal irațional, ca anumite credințe religioase de odinioară, fluturând spectrul prăbușirii.

Ea devine din ce în ce mai mult un discurs, ocupându-se de politică, de viața în societate și în cele din urmă de morala publică.

„Știința” nu există, există doar științe, și nici una nu trebuie neglijată.

Colapsologia nu este o știință, iar antropocenul nu este decât un concept, mai mult ideologic decât științific.

Cu acest discurs așa-zis științific, ocupându-ne mai mult să prezicem un viitor imediat sau mai îndepărtat, ne complacem în cel mai total pesimism.

Or, avem nevoie de vitalitate în bătrânele noastre țări, nu să-i încuiem în case pe tineri, nu să ne temem pentru copii inoculându-le angoasa noastră legată de sfârșit.

Greta Thunberg, tânără într-o țară îmbătrânită, este mult mai mult o emanație a acestei angoase decât un semn de vitalitate a tinereții occidentale.