Stareţul Paisie s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la 25 iulie 1924. A intrat în obştea Mănăstirii Esfigmenu din Sfântul Munte Athos în 1953, iar în anul următor a fost făcut rasofor, primind numele Averchie.

În 1956, a plecat la Mănăstirea Filotheu, urmând ca la 3 martie 1957 să fie făcut stavrofor, primind schima mică şi luând numele Paisie.

Pe 12 iulie 1994, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat la mănăstirea din Suroti, lângă Tesalonic, potrivit dorinţei sale.

Ocrotitorul regimentelor militare de transmisiuni

Sfântul Paisie Aghioritul este considerat Ocrotitorul regimentelor militare de transmisiuni.

În timpul războiului civil din Grecia, Sfântul Paisie s-a înrolat în armată şi a fost detaşat în regimentul transmisiuni.

Proclamarea lui ca ocrotitor a avut loc la solicitarea conducerii preoţilor militari din cadrul Statului Major General – Ministerul Apărării Naţionale.

A întemeiat Mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” – Suroti

În anul 1966, din cauza problemelor medicale, Sfântul Paisie a fost internat în Spitalul Papanicolau din Tesalonic. În timpul cât a fost internat a cunoscut mai multe tinere care doreau să intre în viaţa monahală.

Astfel a fost întemeiată Sihăstria Sfântului Ioan Teologul de la Suroti căreia Cuviosul Paisie i-a dăruit moaștele Cuviosului Arsenie Capadocianul.

Potrivit dorinţei sale, Sfântul a fost înmormântat în apropiere de biserica mănăstirii.

A fost canonizat la 21 de ani de la trecerea în veșnicie

Sfântul Paisie a fost canonizat de Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice în data de 13 ianuarie 2015, la 21 ani de la moartea sa. În calendarul liturgic românesc a fost trecut începând cu anul 2016.

Animalele sălbatice ascultau de el

Într-o Duminică, după Sfânta Liturghie Sfântul a auzit țipete în curtea mănăstirii. Un urs intrase în curtea mănăstirii, înspăimântându-i pe credincioși. Cuviosul s-a apropiat de urs si i-a zis: „Acum trebuie să pleci pentru că oamenii se tem. Să revii mâine, dar nu pe aici, ci pe poarta din spate”. Spre uimirea credincioșilor, ursul a plecat înapoi spre pădure.

De atunci în fiecare luni, șapte-opt urși veneau la bucătăria mănăstirii unde erau hrăniți de Sfântul Paisie.

A săvârșit numeroase minuni după trecerea la Domnul

În 22 aprilie 2017, Dimitrie Nikolopoulos în vârstă de 16 ani a căzut de pe acoperișul unei piscine din Xanthi. Fiind în comă de 8 zile, medicii nu îi mai ofereau nicio șansă de supraviețuire.

Părinții copilului, au apelat astfel la părintele Ioannis, parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe”-Koutsos din Xanthi care a adus fragmente din moaștele Sfântului și o parte din lucrurile care i-au aparținut cât timp a fost în viață. În urma rugăciunilor preotului și cu ajutorul Sfântului, Dimitrie a supraviețuit.

De asemenea Sfântul a salvat copil de 6 ani al preotului Christos Tsantalis care a căzut de la etajul al treilea. Când a fost întrebat cine l-a prins, copilul a arătat spre icoana Sfântului Paisie.

Întâlnirea a doi mari duhvnici

Iată mai jos cu povestește Părintele Cleopa întâlnirea pe care a avut-o cu Părintele Paisie, în 1977, cu prilejul unei vizite la Athos:

„Numai ce vedem că iese un bătrânel cu barbă albă, cu capul gol: «Oriste, oriste!» Adică, pe greceşte «Poftiţi, poftiţi!» A luat‑o el înainte pe treptele acelea, noi după dânsul. Am coborât jos, acolo într‑o stâncă era peştera lui, un pârâu cu apă rece. Şi când ne‑a văzut, săracul, din multă dragostea lui, ce să ne dea el? Ne‑a dus într‑un pridvoraş aşa, cam de doi metri, unde erau o măsuţă şi un scaun. Ne‑a pus pe masă câte un pahar cu apă. (…)

După aceea, el ne‑a spus pe nume la toţi: «Părintele stareţ Victorin de la Sihăstria, părintele Ioanichie, părintele Vartolomeu Florea, părinte arhimandrit Cleopa Ilie, bine aţi venit!»

Ne‑a zis pe nume la fiecare, deşi nu ne‑a mai văzut şi nici noi nu l‑am mai văzut, dar nici n‑o să‑l mai vedem, decât pe lumea cealaltă! (…)

Şi pe urmă a început a se smeri el: «Tare‑i rău pentru un călugăr când îi prisoseşte numele mai mult decât faptele lui, că Mântuitorul cu vaiul i‑a ameninţat pe aceia: Vai vouă când vor prisosi numele voastre mai mult decât faptele voastre. Am fugit din Sinai aici, ca să scap de lume, şi aici a ieşit iar veste de pustnic. Eu nu sunt pustnic, eu sunt un om păcătos. Dacă aţi venit să întrebaţi ceva, întrebaţi, că vorbesc…»

Şi eu am întrebat, că aveam translator: Părinte Paisie, unde se mântuieşte omul? Aici, în prăpastia asta, cu toate stâncile deasupra lui, şi de cealaltă parte de pârâu şi dincoace? Aici sau în mănăstirea cu viaţa cea de obşte, sau în cele cu viaţa de sine? Sau în oraş, sau în sat, unde se mântuiesc oamenii? (…)

Zice: «Dragii mei, cine are trei lucruri: credinţă dreaptă în Dumnezeu, smerenie şi fapte bune, se mântuieşte oriunde. Cine n‑are acestea nicăieri nu se mântuieşte». Aşa ne‑a spus. Adevărat: fapte bune, smerenie, ca să nu socoţi că ai făcut ceva bun în faţa lui Dumnezeu… Ne‑am minunat.

Şi pe urmă a întrebat Ioanichie :«Părinte Paisie, noi am vrea să întrebăm că părintele Cleopa ar vrea să rămâie în Sfântul Munte, ce zici mata, să rămâie aici?» (…)

Şi a răspuns pustnicul: «Mănăstirea voastră e misionară, unde vin multe suflete. (El ştia tot.) Părintele Cleopa dacă vine în Sfântul Munte se mântuieşte ca simplu monah, iar dacă o să stea acolo şi o să aibă multă răbdare, se mântuieşte ca un apostol»”.