Majoritatea picturilor rupestre se găsesc în zonele cele mai întunecate și mai îndepărtate de intrarea în peșteri, foarte greu accesibile. Care să fie explicația?
Este posibil ca oamenii din Epoca de Piatră să se fi aventurat în mod deliberat în peșteri sărace în oxigen pentru a picta, aflându-se în stare de halucinație sau având experiențe extrasenzoriale, este rezultatul unui studiu recent.
În secolul XIX, cercetătorii au descoperit o serie de grote cu forme de artă rupestră datând de acum 40.000-14.000 de ani, adică din epoca Paleoliticului superior sau sfârșitul Epocii de Piatră.
Grotele, descoperite în special în Spania și Franța, erau plini cu picturi rupestre, dintre care multe se găseau în zone accesibile doar prin pasaje strâmte.
Reprezentările erau pictate în negru și roșu și înfățișau mai ales animale împreună cu amprente de mâini și semne geometrice abstracte.
Însă de ce ar fi trecut vechii oameni prin dificultățile traversării unor pasaje extrem de înguste pentru a face artă? Pentru a răspunde la această întrebare pertinentă, un grup de cercetători de la Universitatea din Tel Aviv s-a concentrat asupra caracteristicii comune a unor asemenea peșteri înguste și adânci, mai ales a celor care necesitau surse de lumină pentru a fi străbătute. Iar această caracteristică este lipsa de oxigen.
Citiți continuarea în Evenimentul Istoric.
Recomandările noastre
