Știrile de la Bruxelles și acuzațiile aduse Evei Kaili domină actualitatea. Nu este puțin lucru ca un europarlamentar grec, unul dintre cei mai cunoscuți, ba chiar unul dintre vicepreședinții Parlamentului European, să fie arestat și anchetat pentru că ar fi fost mituit de un stat străin, Qatar, care a încercat să "obțină decizii economice și politice mai favorabile din partea Parlamentului European, plătind sume importante de bani sau oferind cadouri importante”, potrivit comunicatului parchetului federal belgian.

Desigur, pentru oricine urmărește evoluțiile europene, surpriza se estompează oarecum dacă ne gândim că sunt mai mulți lobbyiști la Bruxelles decât la Washington.

De la companii care doresc să se asigure că reglementările europene le favorizează propriile produse până la țări care doresc să obțină un acces mai bun pe piața europeană și contracte mai bune cu companiile europene sau să le fie ignorate încălcările drepturilor omului pe plan intern, toată lumea încearcă să-i influențeze pe oficialii europeni.

Se presupune că toate acestea ar trebui să se desfășoare conform legii și că are loc doar o prezentare a argumentelor în fața oficialilor responsabili atât din cadrul Comisiei Europene, cât și din cadrul Parlamentului European. 

Desigur, vedem apoi bine-cunoscutul fenomen al „ușilor rotative”, adică demnitari ai Uniunii Europene care merg să lucreze pentru companii mari, de obicei multinaționale.

Și desigur, pe bună dreptate, se poate presupune că, pe lângă practicile „legale”, există și practici „pe sub masă” și bani politici „murdari”.

Dar faptul că firmele sau statele își doresc să „ocolească” procedurile pentru a-și atinge interesele reprezintă o parte a problemei.

Întrebarea este cât de ușor vor găsi personaje politice care să le ofere aceste servicii. Și de aici încep problemele legate de modul în care politicienii apar pe scena politică de astăzi.

Nu mă refer doar la faptul că a lua parte la politica profesională este tot mai costisitor și vedem adesea politicieni în căutare de „sponsori”. Mă refer mai ales la modul în care partidele și alegătorii contribuie la afirmarea politicienilor. În condițiile în care imaginea domină din ce în ce mai mult, cu o indiferență impresionantă față de substanță.

Elemente care odinioară erau considerate obligatorii precum educația, experiența profesională, claritatea în poziționarea ideologică, capacitatea de gestionare a problemelor, sunt acum lăsate deoparte și ceea ce contează este imaginea, dacă dă bine la cameră, dacă emană „aerul” care ar trebui, dacă îmbină „tinerețea” și „dinamismul”, notează tovima.gr

În același timp sunt marginalizate principii precum onestitatea și integritatea, deschizându-se astfel calea către corupție care devine endemică.

(Traducerea Rador)