Atunci a început să fie folosită noțiunea de „A treia Romă”, care nu era de natură imperială, ci apocaliptică.

Scopul folosirii acestui termen era acela de subliniere a rolului Rusiei ca ultimul bastion al creștinătății, prăbușită sub loviturile „ereziei” catolice și ale dușmanului islamic.

Din acest motiv, Rusia era văzută de credincioși asemeni celor șapte sute de israeliți care refuzaseră să se închine lui Baal în vremurile profetului Ilie, un sfânt foarte respectat în ortodoxie.

Ideea se găsește în scrisoarea-panegiric compusă în 1510 de călugărul Filofei din Pskov, destinată marelui cneaz Vasili al III-lea, în care scria: „Două Rome au căzut. A treia rezistă. Și nu va mai exista o a patra. Niciuna nu va lua locul țaratului nostru creștin!”.

Fiofei identifica explicit A treia Romă cu Rusia, nu cu orașul Moscova.

Începutul Rusiei

Părinţii lui Ivan cel Mare au fost Vasili II şi Maria de Borovsk. A fost co-regent împreună cu tatăl său în ultimii ani de viaţă ai acestuia, succedându-i la tron în 1462. Ivan al III-lea Vasilievici s-a născut în 1440.

A continuat politica tenace de unificare a predecesorilor săi. Cu toate acestea, a evitat pe cât s-a putut orice coliziune violentă cu vecinii. Moscova era în acel moment un stat compact şi puternic, în timp ce rivalii săi deveniseră în mod sensibil mai slabi, o condiţie a lucrurilor foarte favorabilă activităţii speculative a caracterului particular al omului de stat Ivan al III-lea.

Ținta Novgorod

Prima sa acţiune a fost războiul cu Novgorodul, care s-a plasat sub protecţia lui Cazimir al IV-lea, regele Poloniei. Ivan a intrat în oraşul-stat Novgorod în 1470, învingând de două ori forţele novgorodiene, la Şelona şi Dvina, în vara lui 1471.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE