Revista americană Newsweek este una dintre cele mai critice la adresa lui Donald Trump. Și totuși ea îi aduce un excepțional omagiu președintelui.
Un editorial de Charlie Kirk pe care vi-l prezentăm integral.
Președinții se confruntă cu decizii dificile în fiecare zi, dar majoritatea acestora se uită în timp. Sunt ocazional dezgropate de istorici și de jurnaliștii independenți, dar majoritatea acestor decizii dispar în tăcerea nevăzută a trecutului.
Apoi, există acele decizii care rămân în mintea noastră, pe buzele și în inimile noastre. Devin o parte a comunității, țesute în sentimentul american
Astfel de decizii sunt cea a lui Lincoln de a porni un Război Civil; decizia lui Franklin D. Roosevelt de a intra în al Doilea Război Mondial după Pearl Harbor; decizia lui Harry S. Truman de a aproba înființarea statului Israel; blocada instituită de John F. Kennedy asupra Cubei; grațierea de către Gerald Ford a lui Richard Nixon; distanțarea lui Ronald Reagan de Reykjavik și decizia de a pune capăt Războiului Rece. Decizii ca acestea pot schimba cursul civilizației, pot modifica cursul istoriei umane.
Președintele Trump se află acum exact în fața acelei decizii critice cu privire la blocarea coronavirusului chinez și redeschiderea economiei americane.
Nici una dintre marile figuri ale lui Shakespeare – Othello, Macbeth, Hamlet, Regele Lear – toate cunoscute pentru deciziile lor tragice – nu ar fi putut gestiona acest moment conform scenariului.
Nici măcar Shakespeare sau un alt scriitor de ficțiune nu ar pune această povară în spatele protagoniștilor operei sale. Este, însă, o alegere pe care soarta i-a dat-o acestui președinte.
Ssituația actuală este cu mult mai singulară decât oricare dintre cele cu care alți președinți s-au confruntat ulterior. Este o premieră.
Niciodată în epoca noastră post-industrială, o economie nu a decis să se oprească singură (așa cum o face acum), nici un guvern nu a cerut acest lucru (o altă consecință a situației). Nu există un manual, nu există precedent. Este un scenariu în privința căruia nici un lider nu poate cere sau oferi sfaturi.
Joe Biden a spus că vrea să fie de ajutor. Chiar dacă acest lucru ar fi adevărat, el nu are experiența de a înțelege povara care se află acum pe umerii președintelui.
La fel se poate spune și despre foștii președinți Bill Clinton, Barack Obama, George Bush și Jimmy Carter. Toți au rămas relativ tăcuți. Asta pentru că singura persoană care are experiența pentru a gestiona coma economică indusă de guvern este actualul ocupant al Biroului Oval.
Este într-adevăr ceva shakesperian în modul în care s-a desfășurat întregul mandat al președintelui. Un om de afaceri dur și curajos din New York, care sfidează toate pronosticurile prin preluarea funcției, în ciuda unor adversari politici profund ostili. Acesta a fost doar începutul.
Apoi a continuat să supraviețuiască atacurilor acestor adversari, o vânătoare de vrăjitoare timp de doi ani de investigare a unor acuzații lipsite de fond, și, în sfârșit, încercarea lor de a-l înlătura din funcție în cel mai partizan impeachment din istoria națiunii.
Președintele Trump s-a confruntat cu toate acestea în timp ce aducea o renaștere economică în America. Dar exact atunci când părea să fi ieșit victorios, un vechi adversar, China, trimite cea mai mare provocare din istorie.
Va decide să redeschidă economia Americii pentru a evita o scădere catastrofală a sănătății economice, care ar putea dura mai mult de o generație (înțelegând că acest lucru va duce la mai multe cazuri de virus și mai multe decese)? Sau se concentrează pe strategia izolării virusului, sperând că diminuând răspândirea bolii nu va distruge complet țara?
Este timpul pentru un nou moment Wollman Rink al președintelui Trump.
Patinoarul new yorkez Wollman Rink din Central Park, care a fost deschis inițial în 1950, a avut nevoie de reparații complete la începutul anilor ’80.
Orașul New York a decis să preia proiectul și, tipic pentru orice lucru condus de birocrați și politicieni, lucrările s-au confruntat cu întârzieri masive și depășiri de costuri. Până în 1986, nu se putea întrevedea nici un sfârșit apropiat.
În iunie 1986, omul de afaceri Donald Trump (pe atunci considerat doar un dezvoltator imobiliar de rangul doi) l-a contactat pe primarul new yorkez Koch și i-a spus primarului, în esență, „dă-mi proiectul, dă-mi patinoarul și îl voi finaliza în șase luni”.
Orașul a acceptat oferta, iar echipa Trump a terminat proiectul cu două luni mai devreme și cu 750.000 USD sub bugetul inițial.
Astăzi, este un frumos centru de recreere pentru locuitorii din New York și pentru turiștii din întreaga lume.
David Freedlander scrie în publicația Bloomberg: „Patinoarul era o emblemă a disfuncției civice. Fostă bijuterie în coroana din Central Park, o vedetă în filme precum Love Story și multe altele, Wollman Rink căzuse în mizerie. Și ceea ce era mai rău era că, în aparență, primăria new yorkeză habar nu avea cum să rezolve problema. Dat la reparații în 1980 de către administrația Koch și programat să fie restaurat pentru 4,7 milioane USD, până în 1985, patinoarul depășise bugetul cu 12 milioane de dolari și încă nu era gata.”
Trump, care vedea de la fereastra biroului său șantierul haotic care a fost Wollman timp de ani de zile, a văzut o oportunitate. În iunie 1986, dezvoltatorul a spus că dacă orașul i-ar înmâna lui cheile șantierului, el l-ar termina înainte de Crăciun.
“Am încredere totală că vom putea să o facem”, a spus Trump. “Declar public tuturor că nu mă voi face de râs”
Trump și-a descris gestul ca pe o expresie a gândirii sale civice. Tot ce și-a dorit în schimb au fost drepturile de concesiune ale patinoarului, pe care, la rândul său, le-a donat unor organizații de caritate.
“Dacă lui Koch nu-i place această ofertă“, a spus Trump, ”atunci să-i lase pe aceiași oameni care au muncit aici în ultimii șase ani să continue și pentru următorii șase ani.”
În final, Trump a terminat renovarea cu 2 luni mai devreme, acoperind întregul cost din buzunarul propriu, recuperându-și costurile abia după redarea în folosință, iar profiturile pe care Wollman Rink le-a adus de atunci încoace au fost și sunt donate în continuare organizațiilor caritabile.
Acum, întrucât președintele Trump se confruntă cu cea mai importantă decizie cu care s-a confruntat un ocupant al Biroului Oval în ultimele decenii, trebuie să privească problema ca pe un nou moment Wollman Rink, unul în care oferă o soluție la care nu s-ar aștepta nimeni, în timp record, împotriva proiecțiilor tuturor „experților”.
Multe lucruri au ieșit la iveală pe parcursul ultimei săptămâni despre modul în care unele prognoze și date privind spitalizările, paturile din departamentele de urgență ale spitalelor și rata generală de mortalitate a acestui virus ar putea fi false sau exagerate.
Acestea sunt date pe care administrația se bazează în prezent în procesul decizional. Dar indiferent de costul final al epidemiei, acesta nu este singurul cost de luat în considerare.
Fiecare zi în care economia este închisă înseamnă sinucideri, falimente, familii distruse și un viitor pierdut pentru mulți. Cred că providența și soarta l-au plasat pe președintele Trump în funcție exact pentru acest loc și timp și sunt încrezător că va lua decizia care îi va uimi pe critici, care va transforma scepticii în adepți și care va restabili măreția americanilor din nou.