Una dintre marile cauze ale dezastrului fotbalului românesc este legată direct și de oamenii care au ajuns în funcții fără să priceapă fenomenul pe care îl administrează.

Fotbalul românesc este la pământ de mulți ani. Din toate punctele de vedere, iar rezultatele nu pot fi păcălite. Impostura, afacerile dubioase și lipsa de pregătire tehnică a tuturor oamenilor din sistem se vede și la nivelul echipelor de club, și la nivelul echipei naționale de seniori.

Fotbalul românesc agonizează în mocirlă și bifează ratări după ratări

Partea cea mai rea este că problemele sunt atât de multe și atât de profunde încât par de nerezolvat. România a rata încă o calificare la Campionatul Mondial și discuțiile nu au depășit sfera selecționerului. A plecat Mirel Rădoi, așa cum în trecut au lăsat postul liber și Christoph Daum, apoi Cosmin Contra. Fără ca rezultatele pozitive să apară. Pentru că problema este mai ales în cu totul alte părți.

Fotbalul românesc a intrat în declin după dispariția „Generației de Aur”. În spatele performanțelor excepționale ale lui Hagi, Petrescu sau Popescu s-a ascuns multă mizerie. Blaturile din campionatul intern, fraudele financiare, corupția arbitrilor și chiar a unora dintre jurnaliști. Mircea Sandu a condus sistemul timp între 1990 -2014. Multă vreme, suporterii au visat la momentul în care „Nașul” va lăsa locul liber la „Casa Fotbalului”.

Iar momentul a venit în 2014, atunci când fostul președinte s-a retras. Sau „a fost retras”. Scos din joc de „Dosarul Transferurilor”, Gică Popescu nu a ajuns șef la FRF. Acolo unde a fost instalat confortabil Răzvan Burleanu. Necunoscut atunci publicului. Cele mai importante legături ale sale, cu fotbalul românesc, erau prin intermediul tatălui său. Fost mijlocaș defensiv, Gheorghe Burleanu a adunat 353 de meciuri în prima divizie / 59 de goluri și a trecut pe la Inter Sibiu, Viitorul Scornicești, Ceahlăul Piatra Neamț sau FCM Bacău.

Răzvan Burleanu a fost obișnuit cu minifotbalul

Burleanu junior a fost președintele Federației Române de Minifotbal, dat și cel al Federației Europene. Nu a făcut sport de performanță, a absolvit SNSPA și și-a completat studiile prin cursuri de specializare în domeniul politicilor și strategiilor de securitate susținute la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”. A fost consilier prezidențial la Departamentul pentru minorități în primul mandat al lui Traian Băsescu, a lucrat în cadrul Primăriei Municipiului Bacău și în Comisia Juridică a Parlamentului României.

Atunci când a câștigat șefia FRF, Burleanu avea 29 de ani și a devenit astfel cel mai tânăr conducător al fotbalului românesc. Victoria lui a fost contestată încă de la început, pentru că nu a putut fi delimitată de închiderea „Dosarului Transferurilor” la Curtea Supremă.

Majoritatea componenților „Generației de Aur” s-au simțit frustrați, pentru că un neavenit s-a așezat în capul mesei. Lăsând la o parte orice intenții pe care le-ar avea un om cu CV-ul lui Răzvan Burleanu, lipsa experienței face imposibil de condus o administrație atât de complexă și stufoasă.

Primul care a trădat „Generația de Aur” a fost chiar „dirijorul”. Selecționerul Anghel Iordănescu a simțit că e rost de o calificare la Euro 2016 și a decis să vină la prima reprezentativă în locul lui Victor Pițurcă. Selecționer care nu l-a înghițit niciodată pe Burleanu și pe colaboratorii săi.

O calificare obținută de Campionatul European din 2016

Mandatul nu a început rău din punct de vedere al performanței din teren. Și asta pentru că România, națională ce se obișnuise să rateze calificările la turneele finale, a ajuns la Europeanul găzduit de Franța. Aici, „tricolorii” au jucat fără entuziasm, 1-2 cu Franța,1-1 cu Elveția și 0-1 cu Albania și nu au făcut nimic demn de consemnat. Pozitiv. Pentru că negativ, eșecul cu albanezii a fost memorabil, imposibil de digerat.

După Euro 2016, naționala a reintrat într-o zonă a submedicorității, din care nu a ieșit nici până astăzi. „Tricolorii” au ratat prezența la Mondialul din 2018, Europeanul din 2020 și Mondialul găzduit anul viitor de Qatar.

Ratările au fost puse mai ales în cârca selecționerilor: Cristoph Daum, Cosmin Contra și Mirel Rădoi. Oameni care nu au reușit minuni cu o națională lipsită de valoare, care se bazează pe jucători legitimați ori în campionatul intern, ori la formații din fotbalul modest european. Cei trei selecționeri au comis greșeli mari, ce au ținut de selecție, alegeri tactice sau reacții publice neinspirate.

Dar, senzația a rămas de fiecare dată că problema este mult mai profundă. Răzvan Burleanu s-a înconjurat de ageamii în lumea fotbalului. Oameni fără experiență în domeniu. Dar, prieteni cu președintele de la „Casa Fotbalului”. Radu Vișan este secretar general la FRF. La 21 de ani, în 2003, era consilier la Primăria din Ploiești. Din 2009 până în 2014 a fost consilier al președintelui Traian Băsescu în Departamentul Constituțional Legislativ.

Cum a scăpat de aliatul Gheorghe Chivorchian, fostul om al lui „Pinalti” și „Seche”

În cadrul unui interviu acordat pentru „Gazeta Sporturilor” a recunoscut, sincer, că nu a fost pasionat niciodată de fotbal și se uită foarte rar la meciuri. Burleanu a plecat la drum cu Gheorghe Chivorchian în funcția de secretar general. „Chivo” candidase și el la președinția FRF, dar avea să se alieze cu viitorul președinte. În 2015, s-a autosuspendat după ce numele său a apărut într-un dosar deschis de DNA Timișoara și care viza abuzul în serviciu și mai multe decontări duble făcute în perioada în care era președinte la Poli Timișoara.

S-a ivit astfel sau a fost provocat prilejul perfect pentru ca Burleanu să scape de Chivorchian. „Chivo” făcuse parte din celebra „Cooperativă” și fusese președinte la Ceahlăul Piatra Neamț și FCM Bacău. Lucrase cu Gheorghe Ștefan și Dumitru Sechelariu și era uns cu toate alifiile fotbalului intern mocirlor, de după Revoluție.

Un alt om fără treabă cu fenomenul este Gabi Bodescu. Proprietar de vulcanizare, în Buzău, a ajuns secretar general adjunct. Așadar, primele trei funcții, ca importanță, din cadrul FRF, sunt ocupate de oameni care nu au avut legătură cu fenomenul. Alături de Burleanu stă și consilierul Andrei Vochin. Fost ziarist în domeniul sportiv, cunoaște fenomenul din punct de vedere teoretic. Este omul care a avut un cuvânt greu de spus în momentele alegerii selecționerilor. Are însă un mare minus, la fel ca orice ziarist: nu a fost implicat în interiorul fenomenului.

Acești oameni „taie și spânzură” de mulți ani la „Casa Fotbalului”, iar realitatea se vede „în teren”. Acolo unde naționala de seniori rămâne în „lumea a treia”, fără perspective de redresare.