Aproape falit, cu joburi instabile, dar tânăr, tenace şi, poate, un pic prea visător. Aşa poate fi descris Rudolf Hanzelik, un hunedorean de 27 de ani care-şi ocupă timpul liber cu îmbunătăţirea imaginii oraşului în care trăieşte.
Este membru activ al unei asociaţii non-profit care se ocupă cu fel de fel de proiecte pentru Hunedoara, dar de remarcat se remarcă prin două lucruri: perseverenţa cu care a trasat şi continuă să traseze cu maximă precizie hărţi pentru Google Maps şi ardoarea cu care îşi doreşte ca linia de cale ferată îngustă dintre Hunedoara şi Govăjdie, aruncată la fier vechi cu 12 ani în urmă, să fie refăcută.
Voluntariat din dragoste pentru oraş
A absolvit şcoala profesională ca strungar, apoi seralul ca electronist. A lucrat într-o fabrică de cablaje, iar acum este tâmplar calificat la locul de muncă. Nu a câştigat niciodată bine.
Ba chiar a avut o perioadă destul de lungă în care a şomat. Că a avut, că n-a avut bani, în ultimii trei ani Rudolf Hanzelik a luat aproape zilnic Hunedoara la pas şi împrejurimile oraşului la "pasul" scuterului sau al bicicletei.
"Recunosc că am început să trasez hărţi pentru Google întrun moment în care mă plictiseam. Totuşi, de când mă ştiu îmi doresc ca Hunedoara să redevină ce-a fost odată: un oraş cunoscut, respectat şi în proces continuu de dezvoltare. Contribuţia mea, de tânăr fără bani, constă în muncă pentru promovarea oraşului", spune tânărul.
Fără să-şi propună o normă, a tot trasat la hărţi până s-au adunat 1.700 de kilometri de drumuri şi străzi, 180 de puncte de interes şi locaţiile a 345 de firme din oraş şi din împrejurimi. "Fac asta de exact 1.048 de zile şi am aproape 7.000 de editări pe Google Maps", precizează Rudolf.
Adaugă noi detalii pentru vizitatori
Anul trecut, Google l-a premiat, trimiţându-i o invitaţie la gala din Barcelona. Nici n-avea bani să ajungă, deşi devenise printre cei mai prolifici trasatori de hărţi din lume. Rudolf spune că, deşi şi-a făcut norma, nu se lasă de "meserie": "Tocmai adăugam detalii la un drum de pe lângă Hunedoara. Vreau ca cine vine la mine în oraş şi foloseşte harta Google să fie servit de aceasta la perfecţie". Acum se ocupă de trenul Liliput, proiect pe care-l visează zi şi noapte. E nevoie de 5 milioane de euro, dar nu-l faceţi nebun. O va face şi pe asta!
"Eram trist că nu puteam ajunge la Barcelona, să-mi primesc premiul. Alţi oameni buni m-au ajutat."
RUDOLF HANZELIK, voluntar

N-avea nici bani de drum
În primăvara anului trecut, Rudolf s-a trezit acasă cu o diplomă trimisă de Google în semn de recunoaştere a meritelor sale la completarea hărţilor pe care le folosesc acum milioane de utilizatori ai Internetului.
În acelaşi timp primise şi o invitaţie la Barcelona, la o conferinţă cu toţi voluntarii merituoşi ai programului "Map your world" derulat de Google, vreo 300 la număr, din toată lumea.
"La început eram trist că nu aveam bani nici măcar de dus, ce să mai vorbim de dus-întors. M-au ajutat părinţii, bunicii, am mai primit şi mici sponsorizări şi am ajuns acolo", exclamă Hanzelik.
Noul pariu: trenul Liliput
Când nu se ocupă de hărţi, Rudolf Hanzelik administrează un blog dedicat "mocăniţei" hunedorene. Este vorba despre ceea ce a fost cândva prima cale ferată minieră îngustă din România, între Retişoara, Govăjdie şi Hunedoara. Trenuleţul care transporta minereu de fier, talc, piatră şi alte materii pe ruta amintită i-ar rămas în suflet încă de pe când avea 10 ani.

Tînărul hunedorean n-a apucat să se plimbe niciodată pe linia îngustă. Au vândut-o la fier vechi când el era încă prea mic
"N-am mai apucat să mă plimb cu el, pentru că avea şi vagoane de pasageri. Au închis linia în 1998 şi au vândut-o la fier vechi doi ani după aceea. Linia de care vorbim are câteva elemente unice în lume", povesteşte tânărul.
El nu înţelege cum de este posibil ca în alte părţi ale ţării să poată fi reactivate asemenea linii, fiind căutate intens de turişti, mai ales de cei străini, iar cea de la Hunedoara, care ar fi cea mai spectaculoasă, a ajuns la stadiul de terasament pe alocuri împădurit.
"Nu mă las, pentru că la Castelul Corvinilor vin 100.000 de turişti anual, iar Gara Mică (locul din care pleacă "trenul Liliput" – cum îi spuneau bătrânii din oraş) e peste drum de Castel. Ne lipsesc doar bunăvoinţa şi vreo 5 milioane de euro care s-ar recupera în câţiva ani".