Camera Senzorială pe care au vizitat-o jurnaliștii EVZ face parte din Complexul de Servicii de Recuperare al DGASPC Sector 6, care se adresează copiilor de până la 18 ani, cu diferite tipuri de dizabilităţi şi familiilor acestora. Centrul răspunde nevoilor complexe ale copiilor cu dizabilităţi şi oferă terapie psihologică – individuală şi de grup, terapie psihopedagogică, terapie educaţională, logopedie, art-terapie, stimulare senzorială și kinetoterapie. Camera Senzorială este folosită pentru probleme de adaptare la situații noi, datorită specificului ei ludic, securizant – elemente familiare copilului și a mediului prietenos, precum și a strategiilor terapeutice care includ activități nedirijate de terapeut, explorare liberă a mediului senzorial, aspect cu două funcții: de evaluare și de intervenție.

Ce găsesc copiii aici

Camera Senzorială, realizată cu sprijinul financiar al Agenției de Cooperare și Coordonare Turcă, este o adevărată bibliotecă a simțurilor, cu efecte sonore, de lumini, cu elemente pentru simularea tactilă, are o podea moale, din burete, care îi ajută pe copii să-și mențină echilibrul. Cum deschideți ușa, veți fi întâmpinați de instalații care proiectează lumină colorată și care pot fi reglate pe diferite culori în funcție de efectul care se urmărește. Coloana de apă cu bule de aer și lumini reprezintă o adevărată oază de bucurie pentru cei mici. Cerul înstelat din camera senzorială se reflectă în oglinzile care nu se sparg. Odată ajunși aici, micuții vor fi întâmpinați cu muzică specială cu sunete din natură și ale unor animale, de exemplu cele scoase de delfini. De asemenea, vor avea posibilitatea de a face cunoștință cu instrumente de percuție: bețe, tobe, tamburină, clopoței. Pentru stimularea tactilă, copiii vor întâlni plăci tactile, perie de masaj, mănușă de masaj, sculptură instant, dar și alte obiecte și materiale cu diferite texturi.

Micuța s-a luptat cu toată forța pentru viața ei

Gabriela Popescu este mama unei fetițe în vârstă de 2 ani și jumătate, căreia, la naștere, medicii i-au dat șanse minime de supraviețuire. „Diagnosticul în momentul de față este de tetrapareză spastică. Facem recuperare de la vârsta de 6 luni, cu terapii aproape zilnic. Aici, la Complexul de Servicii de Recuperare din Sectorul 6, am început în momentul în care i-am făcut dosarul de încadrare în grad de handicap. Ca orice părinți, am sperat că se va recupera și că lucrurile nu sunt atât de grave. O bună bucată de timp am refuzat să acceptăm această realitate dură”, povestește pentru EVZ, mămica. Problemele copilei au apărut la 24 de ore de la naștere. A avut o hemoragie cerebrală. La 6 luni, trupul fetiței era atrofiat muscular aproape în totalitate. „Nu își ținea singură nici capul. Acum stă în picioare singură, merge cu un cadru, se cațără pe orice atâta timp cât are un punct de sprijin. Sperăm ca în viitor să ajungem și la independență. Pe parte cognitivă, fetița a progresat foarte mult în ciuda sechelelor cu care a rămas, care le-au arătat RMN-ul. Este un copil empatic, vesel, răspunde, are inițiativă, se joacă singură sau cu noi, se uită la „Stan și Bran” și se amuză”, relatează mămica.

„Mi-a căzut cerul în cap”

„Îți cade cerul în cap – cam așa am primit vestea”, își aduce aminte de momentul dramatic din viața lor, mămica fetiței, continuând să adauge că „după 24 de ore de la naștere să vină să îți spună că fetița ta nu are șanse de supraviețuire este năucitor. Acum, suntem optimiști. În astfel de situații nu trebuie să stai și să-ți plângi de milă. Realitatea nu o poți schimba, dar poți să o îmbunătățești”. Gabriela Popescu speră ca societatea să fie mai tolerantă în privința copiilor cu astfel de afecțiuni și să nu demoralizeze părinții. „Dacă nu ești dărâmat, societatea are grijă să o facă. Este o lipsă de toleranță, de înțelegere, de la mămicile din parc din momentul în care văd un copil care se crispează… Și deseori văd cum își smulg brutal copilul de lângă fetița mea. Știu mămici care nu reușesc să facă un tur complet de parc pentru că nu suportă privirile, șușotelele”, povestește plină de amărăciune Gabriela Popescu. Mămica a mărturisit că „singurul lucru pe care mi-l doresc de Moș Crăciun este acela ca fetița mea să-și ia inima-n dinți și să meargă singură. Măcar doi pași să facă. Și sunt mulțumită de acest cadou pentru 10 ani de acum încolo. Noi ne bucurăm de lucruri mici, nu de lucruri mari. Dar, lucrurile mici pentru unii, pentru noi sunt imense”.

Cum se lucrează cu cele 8 simțuri

Lidia Vlad este psiholog clinician și lucrează cu micuții în această cameră specială. Ea a povestit pentru EVZ beneficiile acestei terapii. „Când vorbim de Camera Senzorială, vorbim de sistemul de senzorialitate, adică de cele cinci simțuri: olfactiv, vizual, auditiv, gustativ și tactil, plus alte trei: vestibular, protoceptiv și interoceptiv. Când spunem integrare senzorială vorbim despre a face funcționale cele opt simțuri, astfel încât stimulii care vin din exterior să fie procesați corect, optim, ca să-l ajute pe copil pentru a da un răspuns adaptat, în acord cu situația. Înainte de a intra în această cameră, copilului i se face o evaluare a acestor opt simțuri, iar în funcție de răspunsurile primite de la părinți, se face intervenția”, a explicat psihologul Lidia Vlad.

Ce probleme au rezolvat psihologii

„În Camera Senzorială au fost reglate disfuncții la nivelul sensibilității tactile, capacitatea de discriminare a obiectelor și texturilor fiind îmbunătățită. Au fost înregistrate îmbunătățiri la nivelul sensibilității vestibulare, în sensul îmbunătățirii echilibrului, acceptarea obiectelor de joacă refuzate, de exemplu: leagănul refuzat la începutul terapiei a fost acceptat mai întâi în cameră, apoi în mediul său de joacă, teama de a păși de pe gresia din cameră pe saltea, creșterea încrederii în forțele proprii, în valoarea acțiunilor proprii”, a explicat pentru EVZ, psihologul clinician Patricia Dubălaru.

Te-ar putea interesa și: