Calvarul ieșirii din Imperiul Răului

Calvarul ieșirii din Imperiul Răului

Din punctul de vedere al prognozelor geopolitice, anul 2014 nu ne-a surprins cu nimic încă: evenimentele din arealul geografic al acestei margini de Europă se desfășoară în deplină conformitate cu prezicerile specialiștilor în materie.

Era de așteptat că Ucraina, după virajul de 180 de grade al direcției de dezvoltare executat de cârmacii ei la sfârșit de noiembrie la summit-ul de la Vilnius, să se descumpănească periculos. Rusia post-sovietică a intrat în secolul XXI fără a schimba nimic din politicile țarilor ori a dictatorilor bolșevici. Nu numai că nu a renunțat la ele în relația cu vecinii și cu lumea, ci a actualizat aceste politici, ele rămânând în esența lor expansioniste, cu alte cuvinte de amestec brutal în treburile interne ale statelor noi constituite. Comprimând istoria, observăm că dacă în secolul XIV Rusia avea în frunte un despot numit țar, înconjurat de alți despoți numiți boieri și apărați de opricinină sau ohrancă, în secolul XX avea în frunte un despot numit secretar general, înconjurat de alți despoți-boieri în postura nomenclaturii de partid și apărată de ohranca cechistă-encavedistă-kaghebistă, în secolul XXI Rusia are la fel un despot-țar numit președinte, înconjurat de boierii-oligarhi, ținuți sub observația strictă a noii opricinine kaghebisto-feesbistă. Vedem că structura conducerii s-a schimbat doar ca denumire, esența rămânând aceeași. Neschimbată în esența a rămas și starea supușilor-cetățeni care în secolele trecute au trăit la fel de sărac și batjocorite la fel ca în secolul nostru. Nenorocul Rusiei de a avea un lider național luminat o menține în mediocritatea și sălbăticia secolelor din urmă. Nenorocul popoarelor din preajmă de a avea conducători de state din aceeași plămadă le face să suporte grave confruntări iscate din incompatibilitatea politicilor vechi cu voința noilor generații.

După Vilnius, Kremlinul a hotărât să amorseze în Republica Moldova bomba discordiei etnice pe care o are pregătită de ani buni înainte. Încă de pe vremea războaielor cu Turcia de la începutul secolului XIX și mai cu seamă după anexarea părții dintre Nistru și Prut a Moldovei, țarii au avut grijă să implanteze în sudul teritoriului o populație deosebită decât cea a băștinașilor moldoveni. Astfel din Bulgaria au fost aduși pe parcursul a câtorva decenii aproape 200 000 de bulgari, între care se numărau și găgăuzii, poporație turcică creștinizată. Noii veniți se bucurau de mari privilegii fiscale, dându-li-se în proprietate și pământ, de zeci de ori mai mult decât băștinașilor. Scopul unei asemenea politici a fost să-i întărească pe coloniști, asigurându-se și de loialitatea lor. Despre găgăuzi ne mărturisește academicianul și istoricul român de origine basarabeană, Ștefan Ciobanu: "Dintre toate minoritățile din Basarabia, spune el, populația găgăuză este cea care se apropie cel mai mult de poporul român prin calitățile sale spirituale, prin loialitatea si prin blândețea firii sale. Toți găgăuzii vorbesc perfect românește".

Pe de altă parte găgăuzii nici nu își dau seama că dând cu picioarele în moldoveni, pe al căror pământ trăiesc în pace și prea multă înțelegere, ei își invocă propria pieire. Pentru că acolo, unde vor ei să mergem, în Rusia lui Putin, unde nu există nici democrație, nici federalism, nici drepturi și nici libertăți, au dispărut fără urmă sute de popoare mici cum este al lor. În Europa, unde vor să meargă majoritatea moldovenilor, drepturile minorităților sunt garantate, revenirea la limba maternă, la tradiții și la cultura națională este stimulată și sprijinită material. În Uniunea Europeană unitatea este puternică prin diversitate. Asta ar trebui să o știe găgăuzii. Moldovenii, cu răbdarea lor angelică, așteaptă ca găgăuzii, cei curați și neatinși de molima trădării, să cântărească treaz situația, să nu se potrivească chemărilor provocatoare și, nu în ultimul rând, să se informeze, că integrarea în Uniunea Europeană, acolo unde vor, în pofida uneltirilor Rusiei, să meargă moldovenii, este în interesul vital și al lor, al găgăuzilor, cu atât mai mult al bulgarilor, a căror patrie istorică este deja membră a acestei comunități.

Ne puteți urmări și pe Google News