Avem faptele: Mircea Geoană, cu cearcăne uriaşe şi faţă de Perdant sau orice altceva începe cu litera P, a anunţat că vrea să guverneze împreună cu PDL. Foamea a fost mai tare decât ura.
Avem faptele: PDL, Traian Băsescu şi numeroşi comentatori s-au chinuit doi ani „să lipească“ PSD de PNL. Istoria va consemna însă altceva: PSD şi PDL se apropie, ca două ramuri ale aceluiaşi trunchi, Frontul Salvării Naţionale. O mişcare naturală, la urma urmelor, o limpezire definitivă a apelor. Ceea ce e, în esenţă, un lucru bun pentru societatea noastră confuzată de întrebarea „cine e alb, cine e negru?“. Acum, „ei“ sunt, din nou, cu „ei“. (La ora la care scriu acest comentariu, PDL a anunţat că va negocia cu PSD. Traian Băsescu nu se pronunţase.)
Vestea proastă e alta: s-a dat un semnal de pericol la adresa presei libere. Există numeroase premise care ar trebui să le dea fiori jurnaliştilor. Despre preşedintele Traian Băsescu se poate spune orice, numai că ar fi un prieten al jurnaliştilor curajoşi, nu. Şeful statului are procese cu ziarişti, a ajuns caz la Consiliul Discriminării pentru scandalul „păsărică-ţigancă împuţită“ (în care era implicată o jurnalistă) şi tot el a gratulat cu apelativul „găozar“ un alt ziarist insistent. Iar acestea sunt doar câteva lucruri care se văd.
Traian Băsescu e însă un mic copil la capitolul „pumn în gura presei“, dacă îl compari cu PSD-işti mai mari sau mai mici. În perioada 2000-2004, Adrian Năstase şi ai lui s-au străduit să neutralizeze presa liberă, controlând, îndeosebi prin intermediul publicităţii de stat, majoritatea ziarelor şi a televiziunilor. N-a fost un accident. N-a fost ceva care să ţină strict de persoana Adrian Năstase. Pentru urmaşii de drept ai Partidului Comunist Român, pumnul în gura presei libere e filosofie de bază.
Vă atrag atenţia asupra unui caz trecut prea uşor cu vederea. Colega mea din Constanţa, Feri Predescu, a intervenit telefonic într-o emisiune TV în care era invitat primarul Radu Mazăre. L-a acuzat pe primar de legături cu lumea interlopă. N-a prezentat dovezi, nici nu era cazul în acel context. Şi-a bazat spusele pe relatări din presă şi pe o anchetă privind crima organizată de pe litoral. S-a întâmplat în urmă cu doi ani. În urmă cu două săptămâni, instanţele din Constanţa, oraşul controlat de Mazăre, au condamnat-o definitiv pentru calomnie. N-a fost o condamnare simbolică. A fost o condamnare-mesaj: 50.000 de lei daune morale! Celor gata să sară la gâtul jurnalistului le reamintesc: acesta a făcut o remarcă la adresa unui primar controversat. E în fişa de post a unui ziarist să-i zgândărească pe politicieni, nu să-i perie! Iar acum, Republica Mazăre e gata să vină la putere la nivel naţional. Iar acum, orice jurnalist se va gândi de două ori înainte de a scrie critic la adresa unui politician de la putere. Cine va mai risca să scrie adevărul? Un adevăr neplăcut, niciodată dovedit suficient în faţa unor judecători atât de dependenţi de puterea politică. Probabil foarte puţini, probabil din ce în ce mai puţini. Cel puţin, acesta este planul. P.S. Mai mulţi jurnalişti şi mai multe organizaţii au făcut o petiţie în favoarea ziaristei Feri Predescu şi pentru a sprijini libertatea presei. Astăzi, acest gest capătă o însemnătate cu atât mai mare. De aceea, vă rog să citiţi documentul şi, dacă veţi considera de cuviinţă, să-l semnaţi. Îl găsiţi aici: http://www.petitieonline. ro/petitie-p49832053.html
Citiţi şi:
O coaliţie pentru liniştea baronilor Criza - pretextul PDL pentru un guvern cu PSD Marko nu ia în serios condiţiile lui Geoană
PNL se vede în opoziţie EDITORIALUL EVZ: De ce îl vom iubi pe Dinu Patriciu SENATUL EVZ: S-au terminat banii, iar ce a mai rămas dăm înapoi la UE
Recomandările noastre
