În această luna, în ziua a șaisprezecea este pomenirea aducerii Icoanei celei nefăcute de mâna Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, din cetatea Edesei.

Făcând multe minuni Domnul și marele Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru a Să bunătate, precum este scris în Sfintele Evanghelii, și ducându-se pretutindeni această veste, a auzit și Avgar, domnitorul Edesei. Și dorea să vadă pe Iisus Hristos aievea și nu putea, pentru că era căzut în boală fără leac, căci avea lepra neagră care îi cuprinsese tot trupul, de-l topea și-l mânca; și pe lângă aceea avea și boală veche cu dureri pe la încheieturi.

Lepra însă îl înspăimânta și îl umilea, iar cealaltă boală îi da dureri iuți și grele; pentru aceea nu ieșea afară, și nu-l vedea nimeni din cei supuși ai lui. Iar în zilele Sfintelor Patimi ale Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, scriind el o epistolă a trimis-o cu un oarecare Anania, învătându-l să zugrăvească statul, părul și față și tot chipul trupesc, cu toată nevoință, și să-i aducă Chipul acela al lui Hristos, de vreme ce Anania era foarte iscusit la meșteșugul zugrăviei.

Ce spunea epistola

Iar epistolă avea aceste cuvinte: "Avgar, domnul cetății Edesei, lui Iisus Mântuitorului Bunului Doctor, ce petrece în Ierusalim, să se bucure. Auzit-am de Ține și de tămăduirile ce se fac de Ține, fără ierburi. Că precum auzim, faci pe orbi să vadă și pe ologi să umble, pe leproși curățești, duhurile necurate și demonii gonești și pe cei ce se află cu boli îndelungate îi lecuiesti și pe morți înviezi. Și auzind acestea toate despre Ține, am gândit una dintr-acestea două: Că au Fiul lui Dumnezeu ești facând acestea, au Dumnezeu. Drept aceea dar, scriind, Te-am rugat să iei osteneală și să vii pâna la mine, că să-mi tamaduiesti și boală ce am, și să Te afli aicea cu mine. Că am înteles că și iudeii cârtesc asupra Ta și vor să-Ți facă rău; eu am o cetate mică, însă de cinste, care ne va fi din destul amândurora, a petrece cu pace".

Deci Anania mergând la Ierusalim și dând Domnului epistolă, îi lua aminte de-L semuia cu multă chibzuință. Dar neputând să se apropie din pricina mulțimii ce se adunase, s-a suit pe o piatră ce era mai înalta puțintel de la pamânt, și îndata își puse ochii asupra Lui, și-și întari mâna pe hârtie scriind asemănările cele ce vedea. Însă nu putea nicicum să-i însemneze chipul, pentru că se arată cu altă față și cu schimbată înfătisare. Iar Domnul, că un cunoscător al celor ascunse și cercetător al inimilor, cunoscând gândul aceluia, a vădit ceea ce se făcea pe ascuns. Căci cerând apă să se spele, i s-a dat și o mahramă în patru colțuri; și după ce s-a spălat a șters cu ea preacurata și dumnezeiască Să față. Și, o, minune: s-a întiparit pe acea mahramă dumnezeiescul Sau chip și față;

Avgar s-a tămăduit de boală

Și El a dat-o lui Anania, zicându-i: "Mergi de o da celui ce te-a trimis, și du-i și epistolă această: Fericit ești, Avgare, de vreme ce nu M-ai văzut și ai crezut în Mine. Că scris este pentru Mine, că cei ce M-au văzut să nu creadă în Mine, iar cei ce nu M-au văzut, aceia să creadă și să fie vii. Iar despre cele ce Mi-ai scris că să vin către ține, să știi că Eu trebuie să plinesc toate cele pentru care sunt trimis; iar după ce le voi plini Mă voi sui către Tatăl, Cel ce M-a trimis. Și când Mă voi sui, îti voi trimite pe unul din ucenicii Mei, anume Tadeu, care și boală îti va tămădui și viață veșnică îti va da și pace, și ție și celor ce sunt cu ține. Și cetatea îti va întari, că să nu poată nimeni din vrăjmași împotriva ei". Punând la sfârsitul epistolei și șapte peceți, însemnate cu slove evreiești care talmacindu-se, arată: Teu Tea, Tion Tavma, adică: A lui Dumnezeu față, dumnezeiască minune.

Deci Avgar primind pe Anania cu bucurie și cazând și închinându-i-se sfintei și preacuratei Icoane a Domnului, cu credință și multă osârdie, îndata s-a tămăduit de boală, ramânând puțînă lepra numai pe fruntea lui. Iar după mântuitoarea patimă a lui Hristos și după suirea Lui la cer, mergând Sfântul Apostol Tadeu la Edesa, a pus pe Avgar în scăldătoarea Botezului. Și botezându-l și pe el și pe toți câți erau sub ascultarea lui, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, a ieșit Avgar din apă curățit și de acea puțînă rămășiță de lepra.

De atunci cinstind în tot chipul, închinându-se acelei dumnezeieșți asemănări a Chipului Domnului, și vrând că să fie cinstită de către toți, pe lânga celelalte ale lui bunătăți, a adăugat și această: Că pogorând chipul unui zeu, ridicat deasupra porții celei de obște a cetății și sfarâmându-l, a pus în locul lui acea nefăcută de mâna Icoană a Mântuitorului nostru și Dumnezeu, înfrumusetând-o, și scriind aceste cuvinte: "Hristoase Dumnezeule, cel ce nădăjduiește întru Ține, nu este trecut cu vederea niciodată". Și a dat porunca că oricine va întră pe acea poartă să dea cinstea și închinaciunea ce se cuvine cinstitei și de minuni facatoarei Icoanei lui Hristos, și apoi să între în cetate. Această porunca pioasă a bărbatului aceluia, a fost ținută cât a trăit el și fiul sau în viață această.

Rugămintea făcută către Dumnezeu

Iar după ce nepotul lui a ajuns domnitor, a dat cu piciorul dreptei credințe și însusi s-a întors la slujirea idolilor, și a vrut să ridice deasupra porții Edesei un idol și să pogoare Icoană lui Hristos. Cunoscând această din dumnezeiască arătare episcopul cetății, a pus nevoință mare, și de vreme ce locul unde stă Icoană era rotund, a aprins înaintea dumnezeieștii Icoane o candelă, și a pus o cărămidă dinainte, și zidind-o pe din afară cu var, a tocmit zidul de nu se vedea. Nemaivăzând, Icoană Domnului, pagânul a renunțat la lucrul ce începuse a face.

Și a trecut multă vreme, încât ieșise din mintea oamenilor unde era ascunsă dumnezeiască Icoană. Iar când Osroe, împaratul perșilor, pradând cetățile și orașele Asiei, a ajuns și la Edesa, și a pornit asupra ei toată meșteșugirea de lupta, a dat mare frică oamenilor cetății. Aceștia scăpând numai la Dumnezeu și rugându-L cu lacrimi, aflară grabnică mântuire; căci într-o noapte s-a arătat o femeie preaslăvită episcopului Eulalie, zicându-i: "De veți lua dumnezeiescul chip al Mântuitorului cel nefăcut de mâna care este ascuns deasupra acestei porți, aratându-i și locul, toate le va face bune". Deci episcopul mergând și sapând în locul acela a aflat dumnezeiască Icoană nestricată, și candelă aprinsă de atâtia ani, înca și în cărămidă ce era pusă în preajma candelei. Și aratând Icoană tuturor s-au umplut de nespusă bucurie și veselie.

Luând episcopul această Icoană și facând Litanie și mulțumind a mers la locul unde spărgeau perșii cetatea. Și dacă s-au apropiat, a picurat untdelemn din candelă în focul cel gătit ce avea să ardă cetatea, și a ars pe toți de i-a prăpădit. Iar dacă s-a apropiat episcopul cu dumnezeiescul chip de pădure unde era focul mare de mulțime de copaci, îndata s-a pornit vânt mare, și a întors pară focului asupra celor ce-l făcuseră și i-au izgonit. Și așa cetatea Edesa s-a izbăvit de vrăjmașii săi, prin milostivirea lui Hristos Dumnezeul nostru, și prin arătarea preasfântului Chip cel nefăcut de mâna.

După mulți ani împaratul Româno, cel ce se chema Lacapenos, pe care și Porfiroghenit îl numesc, cel ce a împaratit cu ginerile sau Constantin, fiul împaratului Leon cel întelept, a fost adusă acea sfânta mahrama, care avea pe ea Chipul cel nefăcut de mâna al dumnezeieștii fete a lui Hristos, în Constantinopol din Edesa care era stapânita de saracini împreuna cu toată Siria. Și s-a făcut aducerea aceea în acest chip: Româno cel batrân care stapânea atunci, și-a pus în gând să îmbogateasca cetatea împarateasca și cu această icoană. Pentru aceea în multe vremi a trimis la Edesa, și a cerut acea dumnezeiască omenească închipuire a Domnului, de la Amira cel ce se află acolo, fagaduind că va plăți și bani și va slobozi pe prinșii de război, dar și că nu se va mai porni cu vrajmasie ostile creștinilor împotriva acelor hotare. Și au căzut la învoiala.

Și de vreme ce a dat voie Amira și a lăsat a fi așa, luând episcopii Samosatelor, Edesei și alții cu frică lui Dumnezeu acea Sf. Icoană și epistolă scrisă de Hristos, au purces în cale spre Constantinopol; iar pe cale se făceau nespuse minuni. Și dacă au sosit la locul Optimatelor și la biserica Născătoarei de Dumnezeu ce se numește a lui Eusebiu, apropiindu-se mulți bolnavi cu credință, s-au tămăduit de multe feluri de boli. Iar un îndracit zicând: "Ia-ți Constantinopole slavă, cinstea și bucuria, și tu Porfirogenitule împaratia ta", îndata s-a tămăduit.

sursa: calendar-ortodox.ro