Calendar Ortodox 13 aprilie, Sfânta și Marea Joi. Sfântul Mucenic Artemon a făcut minuni și a reușit să scape de două ori cei care vroiau să îl omoare pentru că era creștin. Faptele sale i-au minunat pe păgâni, care au ales să îl slujească pe Dumnezeu.

Sfântul Mucenic Artemon a trăit în vremea domniei împăratului Dioclețian fiind preot în cetatea Leodiceea. Artemon a slujit Biserica lui Hristos ca citeț timp de 16 ani, ca diacon timp de 28 de ani, iar ca preot timp de 33 de ani.

În timpul domniei împăratului Dioclețian a fost mare prigoană împotriva creștinilor; de vreme ce au fost trimiși muncitori prin toate cetățile și țările stăpânirii romanilor, ca să aducă jertfe zeilor și să îi silească pe creștini să se închine la idoli. Toți cei care refuzau să se supună ordinelor împăratului, erau capturați, torturați și apoi uciși în chinuri.

Făcător de minuni

Atunci când s-a pornit persecuția împotriva creștinilor, Artemon era înaintat în vârstă. Acesta a fost prins și dus cu forța la templul lui Esculap, pentru a jertfi idolului. Sfântul Mucenic Artemon și-a afirmat însă credința în Hristos.

Vrăjitorii care se aflau în templu au eliberat mulți șerpi veninoși pentru a-l ucide pe Artemon. Însă acesta s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci și a suflat asupra șerpilor, omorându-i pe toti. Văzând aceasta minune, Vitalis, mai marele vrăjitorilor a îngenuncheat înaintea lui Artemon și a strigat: „Mare este Dumnezeul Creștinilor!”.

A creștinat mulți păgâni

Sfântul Mucenic Artemon l-a botezat apoi pe acesta, împreună cu mai mulți păgâni. Mulți dintre cei botezați au fost hirotoniți diaconi și preoți, iar Vitalis a devenit Episcopul Palestinei.

Dar încercările aveau să continue pentru bătrânul Artemon. Judecătorul a pregătit o groapă cu păcură încinsă, în care plănuia să-l arunce pe robul lui Dumnezeu. Prin rânduiala dumnezeiască, judecătorul însuși avea să își piardă viața în acea groapă a morții.

După toate aceste întâmplări, Sfântul Mucenic Artemon a trăit liber încă o vreme. Între timp persecuțiile împotriva creștinilor au continuat, iar Sfântul Mucenic Artemon a fost prins și omorât prin decapitare, în anul 303.

Tot în data de 13 aprilie mai sunt pomeniți:

Sfântul Mucenic Dimitrie Peloponisiu; Sfinții muceniri Maxim, Cvintilian și Dada; Sfântul mucenic Elefterie Persul; Sfântul mucenic Teodosie; Sfântul mucenic Zoil.

Ce tradiții respectă românii în Săptămâna Mare

Aceste șapte zile sunt numite și Săptămâna Patimilor, iar credincioșii respectă multe tradiții, în funcție de regiunile de unde provin. Obiceiurile creștine zilnice pe care le respectă încep cu ziua de luni, când se citește istoria lui Iosif cel preafrumos, patriarhul din Vechiul Testament în care Biserica a văzut preînchipuirea lui Hristos. Denia din această zi este despre pomenirea smochinului neroditor, smochinul blestemat de Iisus înaintea intrării în Ierusalim.

În Lunea Mare, femeile se apucă de curățenia de Paște și aerisesc casele, pentru ca toate relele de peste iarnă să iasă. Bunicile noastre văruiau casa și spălau totul, pentru ca „să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blestemă casa”.

Ziua de marți este denumită și Seacă. Ea este dedicată predicii de pe Muntele Măslinilor, când Iisus a anticipat distrugerea marelui Templu, dar și propriile patimi, cu doar trei zile înainte de a fi judecat. Credincioșii sunt îndemnați să fie pregătiți în orice clipă pentru întâmpinarea lui Iisus.

În denia de miercuri, creștinii îl pomenesc pe Iuda, apostolul devenit vânzător, care se gândește să-l trădeze pe Învățător. Tot în această zi se amintește de Maria, femeia desfrânată devenită mărturisitoare, care-i spală picioarele lui Iisus cu lacrimile ei pline de căință și îl unge cu mir.

oia Mare este seara celor 12 Evanghelii. Denia ne amintește de patru momente importante: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina la care Iisus i-a strâns în jurul său pe Apostoli şi la care s-a instituit Taina Împărtăşaniei (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani şi prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă. În această zi, gospodinele încondeiază ouăle, iar la biserici nu se trag clopotele.

Vinerea Mare sau Vinerea Neagră este reprezintă momentul în care Mântuitorul este dus la judecată, batjocorit, schingiuit și răstignit. Tot în această zi rememorăm moartea în îngroparea lui Isus. Preoții oficiază Denia Prohodului, cortegiul de credincioși, în frunte cu preoții, dă ocol bisericii de trei ori, după care, cu toții, trec pe sub Sfântul Aer (Epitaf), o pânză pe care se află imprimată icoana înmormântării. Credincioșii care se întorc de la biserică, aduc lumina Prohodului, a punerii Domnului Iisus în mormânt, și înconjoară casa ținând în mână lumânarea aprinsă. Vinerea Mare este zi de post negru. Dacă credincioșii nu pot face acest lucru, ei nu trebuie să mănânce urzici, iar în mâncare nu se pune oțet, deoarece lui Iisus i s-a dat să bea oțet după ce a fost biciuit.

Sâmbăta Paștelui este ultima zi din Săptămâna Mare. În această zi, trupul Mântuitorului Iisus s-a odihnit în mormânt. Credincioșii se pregătesc pentru marea veghe, iar seara, în bisericile ortodoxe se aprind luminile, anunțând că se apropie Învierea. În miez de noapte se oficiază Sfintelor Paşti, când sunt sfințire ouăle roșii, pasca și cozonacii. Conform tradiției străvechi, femeile se spală pe cap, se piaptănă, se îmbracă în haine curate, se închină și se roagă la icoane, apoi se apucă de plămădit.