Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește astăzi, 15 mai, pe Sfantul Pahomie cel Mare, considerat întemeietorul vieții monahale de obște. Tot lui i se atribuie și gestul metaniei.
Potrivit scrierilor bisericești, Sfântul Pahomie cel Mare s-a născut în Tebaida de Jos din Egipt în anul 292 și a trăit în timpul Sfântului Împărat Constantin (306-337).
Părinții săi, nobili păgâni, i-au dat o educație aleasă, urmând școli de știință și filosofie.
Către vârsta de 20 de ani, este înrolat cu forța în armata romană, unde întâlnește pentru prima dată creștini, și este uimit de tăria credinței.
Aflat în oastea lui Constantin cel Mare, participă bătălia de la Pons Milvius (312), când s-a arătat pe cer semnul Crucii.
După încheierea serviciului militar, merge în cetatea creștină Oxirinhos, din Tebaida de Sus, unde cunoaște învățătura Sfintelor Evanghelii și se botează în anul 314.
Apoi pleacă în pustie unde se nevoiește zece ani. Atunci, i se arată un înger îmbrăcat în rasă de schimonah care îi poruncește să înființeze o mănăstire cu viață de obște la Tabenisi.
Cum numărul ucenicilor crește de la o zi la alta, ajungând la 3000 în anul 348, este nevoit să mai ridice alte șase mănăstiri.
Trece la Domnul în 348, la vârsta de 55 de ani, fiind îngropat la prima manăstire pe care a ctitorit-o.
Sfântul Pahomie este considerat întemeietorul vieții monahale de obște. Tot lui i se atribuie și gestul metaniei -îngenunchere și ridicare cu semnul crucii.
Rugăciune către Sfântul Pahomie cel Mare
Sursa foto: Dreamstime
Prefericite şi Preacuvioase Părinte Pahomie, ascultă-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm ţie: du rugăciunea către milostivul şi iubitorul de oameni Dumnezeu, căci tu pururea salţi în bucurie cu Sfinţii şi cu puterile cele fără de materie înaintea Lui. Roagă milostivirea lui Dumnezeu să nu ne osândească pentru fărădelegile noastre, ci să facă cu noi după mare mila Lui.
Cere pentru noi viaţă paşnică, sănătate trupească şi sufletească, roduri îmbelşugate pământului, întru toate belşug şi binefacere, iar noi să-i întoarcem toate bunătăţile cele dăruite nouă, spre mărirea Lui şi binecuvântarea şi ajutorul Lui.
Întăreşte-ne, Doamne, pe calea care duce la locaşurile celor Sfinţi, unde este glasul neîncetat al lăudătorilor care văd pururi frumuseţea cea nespusă a feţei Tale, Sfânta Biserica Ta o fereşte de dezbinări, pe credincioşi întăreşte-i, rătăciţii întoarce-i pe calea credinţei, pe toţi ne mântuieşte spre slava lui Dumnezeu după mare mila Ta. Iar noi cu mulţumire ne vom închina Preasfintei Treimi în trei feţe: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!