La 14 iulie, creştinii ortodoxi îl pomenesc pe Sfântul Nicodim Aghioritul. El s-a născut în anul 1749, în insula Naxos, Grecia. A fost cunoscut pentru activităţile sale de traducere şi tipărire.

Sfântul Nicodim Aghioritul a fost teolog și învățător al Bisericii Ortodoxe, reînnoitor al isihasmului, canonist și scriitor de poeme liturgice.

Sfântul Nicodim a fost canonizat de Biserica Ortodoxă în 1955, astfel prăznuirea acestuia se face în fiecare an pe 14 iulie.

El s-a născut în anul 1749 în Naxos, situat în sud-estul arhipelagului Ciclade din Marea Egee. Primul său nume a fost Nicolae Kallivurtzis.

Încă de la o vârstă fragedă, el a fost trimis la Smirna, pentru căpăta învățătura dascălului Ierotei. Acesta a reușit să vorbească în latină și franceză, devenind un bun cunoscător al Sfinților Părinți, al aghiografiei și sfintelor canoane.

După mai mulți ani de studiu la Smirna, Sfântul Nicodim i-a cunoscut pe călugării Grigore, Nifon și Arsenie, care îl inițiază în practica vieții monahale și a rugăciunii.

Sfântul Nicodim a redactat un „Îndreptar de spovedanie” care este folosit regulat în Biserica Greacă de astăzi. El s-a făcut remarcat și cu doua opere adaptate după vestitele cărți duhovnicești din Apus, adică „Războiul nevăzut” de Lorenzo Scuppoli (1589) și „Deprinderi duhovnicești”.

Rugăciunea Sfântului Nicodim Aghioritul

Troparul Sfântului Cuvios Nicodim Aghioritul, glasul 1:

Săltaţi şi vă veseliţi, popoare, că, iată, în prisosul bucuriei se arată astăzi pârga cea sfântă a Athosului, folositorul şi mângâietorul nostru, blândul Nicodim. Căci prin râvna cea după Hristos Biserica o a luminat, îndreptând cele stricate şi părăsite prin nebăgare de seamă şi trecerea cu vederea, iar acum înaintea Sfintei Treimi neîncetat se roagă pentru sufletele noastre.

Condacul 1

Pe tine, moştenitorul raiului şi luminoasa odraslă a Naxosului, Cuvioase Nicodim, cel mare în cuvânt şi în smerenie adânc, te lăudăm. Că întru adevăr nevoindu-te şi de la înalta pronie izvoarele bogăţiei de daruri revărsând, cunună cerească ai luat, iar Biserica într-un glas cântă: Aliluia!

Icosul 1

În pământul dragostei, smerite, ai fost crescut de către evlavioşii tăi părinţi, arătându-te de mic iubitor al slujbelor şi înţelepciunii dumnezeieşti. Iar pe dascălii cei de Hristos insuflaţi cu osârdie urmând, ai împletit cunoaşterea şi faptele virtuţii întru slava Nedespărţitei Treimi. Bucură-te, căutător neobosit al treimicei înţelepciuni; Bucură-te, uimitoare memorie făcută vistierie a Cuvântului;

Bucură-te, agerime a minţii păzite sub aripa Duhului; Bucură-te, intrare prin supunerea şi ascultarea faţă de toţi în iubirea Tatălui; Bucură-te, smerenie de toţi îndrăgită şi alăută a cântărilor preadulci; Bucură-te, risipire prin har a pâclei nepriceperii; Bucură-te, umblare cu lacrimi întru căutarea binelui;

Bucură-te, suspinare zi şi noapte spre aflarea folosului; Bucură-te, sălăşluire cu toată virtutea în locul păcii; Bucură-te, minte iubitoare de frumuseţe duhovnicească; Bucură-te, cercetare şi împlinire a sfaturilor rodnice; Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 2-lea

Ca o albină învăţăturile dascălilor din Naxos şi Smyrna le-ai strâns, Sfinte Nicodim, le-ai lămurit în focul dreptei credinţe şi le-ai pus în slujba izbăvirii de patimi. Neobosit te sârguiai să cercetezi pe cuvioşii luminaţi cu duhul întru aflarea liniştii şi vederii celei duhovniceşti, iar împreună cu ei cântai: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Îngrăditu-te-ai, Sfinte, cu povăţuirile Mitropolitului Macarie al Corintului şi, dorind a te face monah, ai fost de dânsul îndrumat spre Cuviosul Silvestru, care pustnicea împreună cu alţi doi monahi isihaşti în insula Hydra. Aşa ai lepădat împilarea grijii celei deşarte şi ai învăţat rugăciunea minţii, culegând virtuţile îngereştii vieţuiri.

Bucură-te, aşezare prin răbdarea cea bună în lumina Chipului lui Hristos; Bucură-te, trezvie, ce păzeşti cugetul de împrăpăstuire; Bucură-te, rugăciune, piatră de hotar a Împărăţiei lui Dumnezeu; Bucură-te, purtare a crucii ascultării ce descuie cerurile;

Bucură-te, primire printr-însa a celor din afară în trupul de taină al iubirii; Bucură-te, cunoaştere însuşită de chipul iubirii duhovniceşți; Bucură-te, că şi mama ta a primit chipul monahicesc; Bucură-te, inimă-chivot al Numelui mântuitor;

Bucură-te, inimă-icoană a Chipului de viaţă dătător; Bucură-te, inimă în închinare; Bucură-te, înaltă smerită cugetare; Bucură-te, postire întru îndulcirea de duhovniceasca hrană; Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!

Condacul al 3-lea

Hrănit cu mierea liniştirii şi duhovniceştii suiri râvnitor, te-ai întărit în nevoinţele isihaste, purtat fiind în Sfântul Munte de dumnezeiescul dor. Iar tuns curând monah, sub acoperământul Preacuratei Fecioare, desăvârşit ţi-ai închinat viaţa lui Hristos, veselindu-te a cânta cu îngereştile cete: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Preaiubitor al sfinţeniei te-ai arătat, Cuvioase Nicodim, sârguindu-te să dezgropi din ţarina uitării filocalicele scrieri ale dumnezeieştilor Părinţi, prin care Însuşi Hristos a revărsat în inimi focul cereştii chemări.

Bucură-te, chemare la ospăţul cereştii vieţuiri; Bucură-te, înmulţire prin credinţă a sfintei moşteniri;

Bucură-te, rugăciune strălucind de slava Numelui mântuitor; Bucură-te, nesăturată sete de mântuirea tuturor; Bucură-te, povăţuitor al povăţuitorilor; Bucură-te, al marilor Părinţi râvnitor;

Bucură-te, smerenie roditoare a sfintelor deprinderi; Bucură-te, nepătimire ce odrăsleşti cunoaşterea spre viaţă; Bucură-te, călăuză în nevăzutul război spre Schimbarea la Faţă; Bucură-te, dascăl al vieţii duhovniceşti;

Bucură-te, vas desăvârşit al ştiinţelor bisericeşti; Bucură-te, dor nepotolit după împărtăşirea cu Hristos; Bucură-te, Sfinte Nicodim, iconom credincios al Cuvântului dumnezeiesc!, potrivit Doxologia.