Pentru România, atunci, a început o perioadă şi mai neagră, Brejnev, cel cu sprâncene de călău moscovit, avea să ordone asasinarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, se pare, un an mai târziu, punând capăt încercării de destindere către Vest începută de român. Probabil că a fost otrăvit cu thallium, ca şi Palmiro Togliatti. Există mărturii, fără posibilitate de îndoială. Şi trei dintre gărzile lui personale, bărbaţi tineri, în putere, au murit de acelaşi “cancer galopant”. Este şi părerea generalului Pacepa, un om pe care-l stimez în mod deosebit pentru curajul şi inteligenţa sa. O mai fi trăind, sau este numai un brand?
Să ne amintim că Gheorghiu-Dej trimisese acasă trupele sovietice, raliase România la mai multe organisme internaţionale economice, de comerţ şi bancare şi chiar începuse un timid demers politic de deschidere către Vest.
Interesant de observat că cei doi conducători ai României din perioada Războiului Rece, a supremaţiei sovietice, nu au murit de moarte bună, se pare, se spune, se şopteşte, se zvoneşte că au fost asasinaţi de... ruşi! Cum făceau turcii cu domnii pământeni. Obiceiuri asiatice!
Este o direcţie fascinantă de cercetare pentru istoricii prezentului și ai viitorului. Sigur, dacă or să mai ştie ceea ce ştim noi, pentru că mărturiile scrise, după care se ghidează istoricii, sunt adesea falsificate, prin distorsionarea adevărului, sau excluderea din relatare a unor fapte, gesturi şi oameni. Istoria este scrisă de cei puternici, de învingătorii politici, de cei care câștigă războaiele. Asta nu înseamnă că istoria scrisă de ei este adevărată!
Recomandările noastre
