Tot pe 31 ianuarie sunt pomeniţi şi Sf. Doctori fără de arginţi şi făcători de minuni Chir şi Ioan. Acuma nu mai sunt doctori fără de argint şi de aceea nu mai fac nici minuni, ci doar omoară oamenii cu zile. Cred ca stiu numai vreo trei medici buni și onorabili. Atât! Ceilalți, ni vu, ni connu! A fost un film vechi, o comedie cu Louis de Funes, cu acest titlu. Demult, când se făceau filme bune!
Am primit o copie a unui raport al Academiei de Film din SUA. De anul trecut, cam stufos. Calitatea produselor și a serviciilor este în cădere liberă! Cel mai pregnant se ilustrează în industria filmelor. De exemplu, la Hollywood nimeni nu a putut să mai devină ”star” în ultimii zece ani, din cauza proastei calități actoricești. După Hilary Swank, de două ori premiată de Academia de film, are două Oscaruri luate la 30 de ani pentru cea mai bună interpretă feminină, nimeni, din tineret, nu a reușit să joace măcar onorabil. Îl citez pe Mel Gibson, poate cel mai important producător individual.
Așa că o să mă uit la un film vechi, din fericire nu am văzut foarte multe dintre ele. Poate ceva cu Fred Astair și Cyd Charisse, sau cu Gene Kelly și Leslie Caron, poate un film cu gangsteri cu Edward George Robinson, sau un western cu Yul Brynner, poate un western-spaghetti cu Clint Eastwood, poate un film de al lui Andrei Tarkovski, poate un film al lui Sergiu Nicolaescu, sau unul dintre cele zece filme de autor ale Malvinei Urșianu, record mondial, poate la ”Telegrame” sau ”O scrisoare pierdută” că tot suntem în preajma zilei de naștere a lui Caragiale. Ce cinematografie am avut, ce scenariști, ce regizori, ce actori! Bine că i-am prins, că i-am văzut și pe ecran și pe scândură! Acum poți să cauți un actor zile întregi, cu lumânarea, ca și Diogene, că nu găsești!
Cred că o să mă uit la ”Mary Poppins”, varianta cea veche și bună din anul 1964 cu Julie Andrews și Dick van Dyke. Există acolo o formidabilă dorință de viață, de bine, multă lumină și oameni veseli. Poate unde m-am uitat câteva minute la varianta de acum vreo doi ani, care vai, ce eșec monumental, este doar o copie nefericită, întunecată, ca toate filmele contemporane. Se vede singurătatea actorilor care joacă în fața unui ecran albastru. Nu conving, au ochii triști. Îi înțelg că nu mai dau performanță. Digitalizarea și VHX au omorât arta cinematografică!
Bine că am apucat perioda de glorie a cinematografului, când se plângea și se râdea în hohote în sălile de film. Iar la sfârșit, dacă filmul era bun, se aplauda, ca la teatru! Dar, o tempora, o mores, vorba lui Cicero, timpul trece și nu spre bine, cu toate că am mai avea o șansă bună, doar mâine este o altă zi!
Recomandările noastre
