Potrivit documentelor CNSAS, Înalt Prea Sfinţitul Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, a fost, timp de 40 de ani, un colaborator de încredere al Securităţii. Acesta a contribuit la arestarea sau caterisirea unor preoti aflati in dezideratia regimului ceausist. Toate acestea reies din documentele publicate de CNSAS. Corneanu si-a inceput colaborarea cu Securitatea inca din perioada stalinismului, cand mii de preoti ortodocsi erai arestati, torturati sau omorati de Securitate.

Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, a fost un ateu care a crezut că viitorul aparţine comunismului, reiese din documentele Securităţii, publicate de CNSAS în Monitorul Oficial. Corneanu a colaborat circa 40 de ani cu fosta poliţie politică şi doar pentru activitatea dintre 1951 şi 1957 a fost recompensat cu 44.375 de lei.

Potrivit documentelor CNSAS, Securitatea aprecia, în 1963, că Mitropolitul Banatului „se manifestă ca unul ce nu crede în preceptele şi dogmele bisericeşti, fiind convins că biserica a fost întotdeauna un mijloc de înşelare a maselor populare“. În caracterizarea făcută de Securitate se arăta că Nicolae Corneanu a studiat marxism-leninismul, ceea ce l-a făcut „să-şi dea seama perfect că viitorul nu poate aparţine decât comunismului“. „Ca urmare a atitudinii sale pozitive (...) a fost promovat în funcţia de Mitropolit al Banatului“, se afirmă în documentul fostei poliţii politice a României.

Printre cei pe care Nicolae Corneanu i-a spionat se aflau Patriarhul României, precum şi „greco-catolici cu activitate ostilă“. „Ştie (...) în a se strecura în anturajul elementelor care interesează Securitatea“, se apreciază într-o caracterizare din 1953. De altfel, în 1954, el a fost „infiltrat“ într-o grupare „subversivă antropofizică“, ceea ce a dus la arestarea „elementelor antropofizice“.

În anii ’80, Mitropolitul Corneanu i-a denunţat la Securitate pe mai mulţi preoţi care simpatizau cu preotul disident Gheorghe Calciu Dumitreasa, aflat, la acel moment, în închisoare. „I s-a pus în vedere că, dacă nu-şi va schimba atitudinea şi dacă va considera în continuare că biserica nu are personalitate, biserica îi va dovedi contrariul, excluzându-l din sânul ei“, afirmă, într-o notă informativă Corneanu.

CARIERĂ

De la Siguranţă la Securitate

Mitropolitul Nicolae Corneanu a anunţat, după decizia CNSAS din 28 august 2007, că nu o va contesta, el fiind, de altfel, audiat încă din 2001. Într-o scrisoare trimisă CNSAS, el a mărturisit: „Din păcate, am fost colaborator al poliţiei politice comuniste nu din ianuarie 1950, ci din toamna anului 1948, când am fost arestat pe motivul de a fi adăpostit un aşa-zis fugar stabilit în Germania şi venit în ţară pentru a-şi revedea familia.

Eliberat, s-a crezut că voi mai fi vizitat de alţi fugari, care astfel ar fi fost şi ei prinşi. Obligat a purta legături cu cei care mă vizitau, am trecut din mână în mână, de la Siguranţă, apoi de la Securitate, care îmi cereau note scrise şi informaţii, până la Revoluţia din decembrie 1989. Acceptarea acestei grele situaţii mi-a măcinat tot timpul conştiinţa. Aşadar, n-am ce contesta, decât a repeta mereu părerea de rău pentru cele impuse şi acceptate“. (Florian Bichir)

DOSARE CNSAS

Bălăceanu-Stolnici a turnat ambasadorii până în decembrie 1989

Colaborator al poliţiei politice la cel mai înalt nivel, până la Revoluţie, academicianul Constantin Bălăceanu- Stolnici este titular a nu mai puţin de cinci dosare în arhivele CNSAS: patru de reţea (1965-1989; 1986-1987; 1956-1970; 1964-1972) şi doar unul de urmărire şi a trei nume de cod: „Laurenţiu“, „Ionescu Paul“ şi „Balaci“.

Argumentarea deciziei CNSAS de colaborare a acestuia cu poliţia politică, din august, publicată recent în Monitorul Oficial, conturează tabloul complet al colaborării sale din 1965 până în decembrie 1989. Contrar mărturisirii făcute în aprilie pentru „Cotidianul“, pe lângă pacienţii străini de care s-a ocupat mai mult în 1989, Bălăceanu-Stolnici a avut ca ţinte predilecte diplomaţii străini din România şi o parte dintre intelectualii care reuşiseră să pără- sească ţara.

În notele sale se regă sesc subiecte ca percepţia asupra „scrisorii celor şase“, dărâmarea lăcaşurilor de cult, condamnată de occidentali, sau pronosticurile pesimiste ale acestora asupra dictaturii comuniste. Recrutat prima oară pe 3 iunie 1965, în casa conspirativă „Dâmboviţa“, „în problema T.N.L şi «foşti exploatatori»“, Bălăceanu-Stolnici a acceptat să furnizeze informaţii despre apropiaţi ai săi, „sub formă de note pe care să le semneze cu numele «Ionescu Paul»“.

Numele „Laurenţiu“ a venit pe parcurs, ca şi avalanşa de caracterizări pozitive din partea ofiţerilor superiori. Era apreciat în special pentru calitatea informaţiilor, dar şi pentru că „a păstrat o strictă conspirativitate“. Pentru a-şi îndeplini misiunea, Securitatea i-a facilitat numeroase deplasări bine remunerate, alături de soţie, în Elveţia, Spania, Franţa, RFG, Belgia, dar şi în SUA sau Canada, mai ales sub pretextul congreselor ştiinţifice.

Dacă în Elveţia era interesat de un fost mareşal al Palatului Regal, apropiat Regelui Mihai, căruia i-a violat inclusiv corespondenţa, în RFG avea ca ţintă „grupul de fugari ce activează la postul de radio Europa Liberă“. În decizia Colegiului CNSAS sunt consemnate nu mai puţin de 12 chitanţe care probează că Bălăceanu-Stolnici a primit de la 288 de lei, în 1966, la 4.000 de lei, în 1978, cel mai adesea „pentru informaţiile furnizate“. (Anca Simina)