Emisiunea „Bună, România!”, prezentată de jurnaliștii Radu Buzăianu și Răzvan Zamfir, a ajuns o emblemă a postului B1 TV. Cei doi „show-man”-i aduc zâmbete pe buzele spectatorilor, făcând haz de necaz, reușind să transpună realitatea tragică a lumii politice, într-o spumoasă comedie. În exclusivitate pentru EVZ, cei doi ne-au dezvăluit și cum reușesc să facă asta.

- Cum merge emisiunea? Cum s-ar zice, e mai bine azi decât a fost ieri?

- Radu: Azi e mereu ziua de mâine de care ne temeam ieri. Avem nevoie de subiecte. Ăsta e combustibilul. Ăsta e paradoxul în ce facem, noi funcționăm bine când lucrurile merg prost. Așa am împlinit un an. Am început cu Tudose premier. De el râdeam că mereu anunță că se apucă de treabă. Tot timpul urma să se apuce de treabă. Și acum suntem la doamna Viorica, ne uităm și sperăm să se lase de treabă. Că n-are nicio treabă. Sau în fine, să-și vadă de treabă, de treaba ei, nu de a noastră.

- „Politichia românească” e o cămașă pe care o poate îmbracă orice prezentator sau...?

- Radu: E așa o senzație că nimic n-are niciodată deznodământ. Mă uitam la Andrușcă zilele astea, citindu-și apărarea la „moțiunea simplă”. Părea că poate face asta două, trei zile. Avea niște foi pe care după ce le citea, le adăuga în spatele teancului. Cred că le-a citit de vreo trei ori. Cam așa e politica la noi. E ceva ce se repetă. Am senzația că suntem într-un giratoriu de vreo 20 de ani.

- Prin umor o faceți voi mai digerabilă pentru spectatori?

- Radu: Cred că ne-o facem nouă întâi mai agreabilă. Ar fi fost o viață cumplită să vorbești zilnic două ore în mod serios despre Viorica, Grațiela și Andrușcă. Oamenii au de ales. E și dramatismul lui Denise Rifai pe același tronson, dacă simțiți nevoia.

- Răzvan: E interesantă pentru că e-n tot. Sună a dicton comunist, dar politica e ascunsă, ca diavolul, în detalii. În mare parte din timp, poate că noi râdem de politicieni, dar, să fim sinceri, ei au început... Emisiunea noastră e un fel de revanșă.

- Care a fost cea mai tare exclusivitate din emsiune? Îmi amintesc de conversația telefonică pe care ați avut-o cu tatăl procuroarei propuse la șefia DNA.

- Radu: Am stat de vorbă în direct și cu domnul Daea, care era la toaletă. Am difuzat un film delicat cu o actriță româncă plecată în Franța care, la cină, înainte de momentul important, îi explica, celui în compania căruia era, că e din România și că a plecat că nu mai suporta, că politicienii își dau legi doar pentru ei și nu fac nimic pentru oameni. Tatăl celei care probabil va fi șefa DNA, că îl aminteai, a produs acel moment teribil, dar sunt convins că-i va fi favorabil. Că înainte să se certe cu soția care voia să-l oprească, a apucat să ne spună că fiica lui nu va ezita să-i facă un dosar și lui Iohannis. Acum decizia e la președinte. Cum va suna dacă acesta o refuză? Lasă impresia că se teme de justiție, nu? Au fost momente frumoase. O să mai facem.

- Răzvan: Exclusivă e abordarea noastră. Da, au fost și momente care s-au transformat în știri, dar nu calculăm eficiența emisiunii în termeni clasici de genul „câte știri a generat ediția de azi”. Sigur, îmi amintesc că un deputat a țipat în telefon că „nu e prost” ceea ce probabil a fost o declarație în exclusivitate, dar va mărturisesc că n-am verificat afirmația lui din 3 surse, deci...

- Ce părere aveți despre rezultatul Referendumului?

- Radu: Contrară cu a lui Răzvan, ceea ce dă un echilibru. Eu cred că Dragnea a păcălit pe toată lumea. Cred că a lăsat impresia că este ceva al lui, sugerând un ro-exit, tocmai ca să demobilizeze publicul care îi este opus. În egală măsură, publicul PSD e atât de disciplinat și obișnuit să fie scos, nu să iasă, încât a rămas pe poziții, acasă. Așa a rezolvat domnul Dragnea cele 3 milioane de semnături. A făcut din ele 15 milioane de voturi contra. Pentru că, în mod perfid, cei un milion de boicotanți au furat un public inert, care orice ar fi nu votează. Și a părut că e în tabăra lor. Sunt convins că așa nu va trece niciodată un referendum făcut de sine stătător, câtă vreme o tabăra stă acasă. E greu să mobilizezi 6 milioane de oameni cu aceeași părere. Să nu uităm că PSD guvernează având 3 milioane și ceva de voturi.

- Răzvan: Și uite așa ajungem la subiectele în care nici nu avem nevoie de interlocutori, căci Radu și cu mine ne putem contrazice aici fără sprijin extern. Eu cred că a fost victoria civismului și propriei conștiințe în față manipulărilor. Și nu cred că ești mai puțin cetățean dacă îți permiți libertatea de a face diferența între temele în care crezi și cele pe care le consideri intoxicări. Ba, dimpotrivă.

- Care e cea mai mare absurditate pe care ați remarcat-o în societatea românească în ultima perioadă?

- Radu: România produce doar situații absurde. Suntem cei mai mari distribuitori de absurd din Europa. De aceea suntem și reprezentați în lume de o doamnă ce stârnește doar situații absurde. Dar cel mai absurd ar fi fost să ne reprezinte un om care știe de capul lui. Da, mi se pare că se intră și în panică în momentul în care ne lipsește absurdul. A-i pune să te conducă pe aceștia, de la Dragnea, până în spate la Cioloș și apoi a te miră că nu se rezolvă nimic, asta e absurd. Situație absurdă, da? Să pledezi pentru toleranță și diversitate, dar să râzi și să înjuri oameni pentru apucăturile ortodoxe. Să fie rău să fii homofob, dar să fie OK să fii creștinofob. Că citeam acum o știre despre oamenii strânși la Iași și intuiesc ce urmează.

- Voi de ce nu vă apucați să citiți ziare în emisiune, ca Banciu, colegul vostru sau ca Badea, cel care a și patentat stilul acesta la noi?

- Răzvan: Păi nu citim din ziare? Citim. Dar lasă-ne pe noi, îți spun altceva: frumos ar fi să facă ministrul Andrușcă o revistă a presei, deși cred că ar fi emisiune-maraton. Îți dai seama cât ar dura să treacă așa, cu degetul, peste fiecare literă, silabă, cuvânt? Ar avea și scop educațional. Pentru el.

- Care e cea mai lăudabilă acțiune a voastră?

- Răzvan: Că am reușit să ascundem sub zâmbet crizele de nervi pe care ni le provocau subiectele sau interlocutorii. Bine, eu n-am reușit mereu, ca să fiu sincer. Dar sper că a contat intenția.