La finele celui de-al doilea mandat la Casa Albă, preşedintele SUA este frustrat de eşecurile sale, dar speră că publicul şi presa îi vor acorda şi aprecieri pozitive.

Până aproape de finele celui de-al doilea mandat al său, George W. Bush a fost un optimist învederat, care gândea că preşedinţia sa se va încheia cumva pozitiv, în pofida scăderii continue în popularitate. În septembrie, liderul de la Casa Albă se declara încrezător că veştile bune din Irak, unde suplimentarea trupelor ame ricane a contribuit la atenuarea violenţelor, vor fi reflectate în sondajele de opinie, relatează „Washington Times“. Dar de atunci şi până în prezent presa de peste Ocean s-a concentrat pe criza financiară şi pe recesiune, multă lume condamnându-l pe Bush pentru perioada economică grea prin care trece aproape întreaga planetă. Eşecuri care au adus schimbarea

Confruntat cu aceste dezamăgiri, Bush a devenit contemplativ pe ultima sută de metri, o stare căreia i-a rezistat aproape opt ani. Preşedintele american încearcă acum să se umanizeze, încurajând pu blicul, presa şi istoricii, care au în ceput de ceva vreme să-i evalueze moştenirea, să-i recunoască mai multe merite în aprecierile lor.

În fine, Bush recunoaşte că foarte slaba performanţă în sondaje din perioada finalului de mandat îl deranjează. Admite că mulţi alegători l-au votat pe democratul Barack Obama în semn de protest faţă de „epoca Bush“. Mărturiseşte că este frustrat de marile eşecuri ale administraţiei sale, mai ales cel cu „armele de distrugere în masă“ din Irak, unul dintre principalele sale argumente pentru începerea războiului. Omul dispus să ia decizii grele

Şeful actualei administraţii americane se mai simte dezamăgit pentru faptul că nu a reuşit să impună în Congres aprobarea planurilor sale de reformă a legislaţiei privind imigraţia şi asigurările sociale şi se declară deranjat de creşterea dramatică a cheltuielilor federale. Într-un rar gest de conciliere, Bush a ordonat subalternilor săi să fie binevoitori şi utili faţă de noul preşedinte şi de membrii echipei acestuia, chiar dacă Obama a fost un critic nemilos al administraţiei Bush pe timpul campaniei electorale.

În câteva dintre declaraţiile sale recente, Bush a fost neobişnuit de personal, aproape melancolic. „Aş vrea să fiu cunoscut ca o persoană care, mai presus de orice, nu şi-a vândut sufletul pentru a face pe placul procesului politic. Am venit la Washington cu un set de valori, plec cu acelaşi set de valori“, a spus Bush. Într-un interviu acordat surorii sale, Doro Bush Koch, ca parte a unui proiect de istorie narativă orală naţională, Bush a spus că a fost „un preşedinte care a avut de luat decizii grele şi a fost dispus să o facă“. Puteri sporite la Casa Albă

„Vreau să fiu un preşedinte cunoscut pentru că a eliberat 50 de milioane de oameni (în Irak şi Afganistan - n.r.) şi a contribuit la instaurarea păcii“, a spus Bush. Printre altele, liderul de la Casa Albă se mai mândreşte cu reducerea impozitelor, aprobată de Congres în cursul primului său mandat, precum şi cu numirea controversaţilor judecători John G. Roberts şi Samuel Alito ca titulari ai Curţii Supreme de Justiţie. Deşi a dat greş cu foarte multe dintre obiectivele sale individuale, Bush a avut un impact masiv asupra preşedinţiei SUA, prin extinderea prerogativelor executivului.

La fel ca vicepreşedintele Dick Cheney, George W. Bush a fost convins că autoritatea prezidenţială se erodase „periculos“, în timp ce Congresul a câştigat teren. În afara „doctrinei Bush“, cea a „atacului preventiv“ asupra altor naţiuni, o altă moştenire majoră pe care o lasă actualul preşedinte este „ideea că puterea prezidenţială trebuie să stea în prim-plan şi trebuie să fie utilizată agresiv şi cu îndrăzneală“, apreciază istoricul Julian Zelizer, de la Universitatea Princeton. „Aceasta nu va dispărea prea curând. Rareori vedem preşedinţi care să cedeze din putere“, a adăugat el.

PE ACELEAŞI FRONTURI

Un american nu tocmai rău pentru România Analiză de Christian Mititelu

Relaţiile româno-americane s-au aprofundat sub preşedinţia lui George W. Bush. Suntem membri ai NATO şi avem un acord militar cu americanii.

Meritul nu este doar al lui George Bush; nici al celor doi preşedinţi ai României din perioada mandatelor sale. Relaţiile nu ar fi evoluat atât de mult dacă nu ar fi existat un Bin Laden sau un Sadam Hussein. Momentul-cheie a fost atacul terorist de la 11 septembrie 2001. Când Washingtonul s-a decis să riposteze, România a reacţionat prompt şi a oferit sprijin. Militarii americani au survolat ţara noastră în drum spre Afganistan.

A urmat intervenţia SUA în Irak. Indiferent de motivele ei, este limpede că a dezbinat America şi puterile europene din NATO şi chiar aliaţii vest-europeni. Disputa a grăbit apropierea administraţiei Bush de „noua Europă“, mai puţin critică la adresa războiului.

Apoi, din motive ce ţin de temerile Turciei privind eventuala apariţie a unui stat kurd, cota României şi cea a Bulgariei au crescut şi mai mult. Votul, prin care parlamentul de la Ankara trebuia să permită americanilor să atace Irakul de pe teritoriul Turciei, nu a întrunit majoritatea absolută necesară în asemenea caz. La un an după intrarea americanilor în Irak, România, a cărei candidatură fusese acceptată în principiu la summitul din 2002 de la Praga, devenea membră NATO.

România avea deja militari în Irak şi Afganistan, iar George Bush ne vizitase în noiembrie 2002 (scena curcubeului) pentru a ne curta şi a ne mulţumi. Arătasem că avem capacitatea şi disponibilitatea de a acţiona alături de noii aliaţi, dar altfel, poate, decât am visat: pe alte teatre strategice decât cel tradiţional pentru care a fost creat NATO.

Alegerea preşedintelui Băsescu, care s-a pronunţat pentru o „axă Washington-Londra-Bucureşti“, a accelerat apropierea de SUA. În decembrie 2005, Condoleezza Rice venea la Bucureşti pentru a încheia un acord de acces militar. În baza lui, forţele americane pot utiliza teritoriul României (ex. Aeroportul Kogălniceanu) pentru instrucţie, tranzitări, depozitări ş.a.m.d. Traian Băsescu e primit de două ori la Casa Albă în prima jumătate a mandatului său.

În aprilie 2008, preşedintele Bush revine la Bucureşti pentru Summitul NATO. Laudă România pentru contribuţia la NATO. Apreciază preocuparea preşedintelui României pentru zona Mării Negre. Felicită guvernul pentru felul în care atrage investitori, cu referire directă la Ford. Anunţă înfiinţarea unei fundaţii româno-americane în domeniul învăţământului. Dar românii (ca şi polonezii, de altfel) vor trebui să mai aştepte suprimarea vizelor de intrare în America.

România, admisă între timp în UE, începuse să se distanţeze de axă. În problema recunoaşterii independenţei Kosovo, nu mai suntem de acord cu americanii. Criticile aduse de ambasadorul lui George Bush la Bucureşti primesc riposte sfidătoare. Politica la Marea Neagră este torpilată de intervenţia militară a Rusiei în Georgia. Rusia opreşte exporturile de gaz spre Europa, deoarece nu s-a înţeles la preţ cu Ucraina. Preşedintele Băsescu discută telefonic despre criză cu premierul Putin. Ruşii susţin că Bucureştiul ar împărtăşi punctul de vedere al Moscovei; ministrul de externe Cristian Diaconescu dezminte informaţia.

Suntem la finalul mandatului lui George W. Bush. Pentru România nu a fost un preşedinte atât de rău pe cât susţin criticii săi din alte ţări.

Altfel, în politică, remarca un om de stat, prieteniile sunt trecătoare. Permanente sunt doar interesele.

PRIMUL INTERVIU PENTRU UN ZIAR ROMÂNESC

Despre vize şi curcubeu, în EVZ

Preşedintele George W. Bush acorda, în martie 2008, cu cinci zile înaintea Summitului NATO de la Bucureşti, un interviu pentru EVZ - primul pentru un ziar din România. Liderul de la Casa Albă a vorbit în principal despre summit şi numeroasele implicaţii ale acestuia, dar şi-a găsit timp pentru a îndemna Bucureştiul să negocieze direct cu Washingtonul ridicarea vizelor pentru cetăţenii români.

Totodată, Bush şi-a reamintit cu plăcere episodul curcubeului apărut în timpul discursului său la anterioara vizită la Bucureşti, în 2002. „Ţineam un discurs în piaţa unde Ceauşescu a ţinut ultimul său discurs. Şi ploua, şi chiar când am început să vorbesc a apărut un curcubeu“, a spus Bush. Întrebat ce poate face România pentru a fi inclusă în programul Visa Waiver (de ridicare a vizelor), şeful administraţiei americane a răspuns: „În primul rând, este foarte greu pentru mine să justific în faţa cetăţenilor români de ce pot lupta alături de militarii noştri în războiul împotriva extremiştilor, dar totuşi nu sunt trataţi asemenea celorlalţi membri UE în ceea ce priveşte ridicarea vizelor, şi ştiu acest lucru. Şi este dificil pentru cetăţenii români să înţeleagă acest lucru“. „Deocamdată, încercăm să schimbăm o lege pe baza experienţelor anterioare. Iar legea trebuia să se schimbe, pentru a fi potrivită pentru era modernă, şi s-a schimbat. Mai există încă unele condiţii. Şi sfatul meu este ca Guvernul României să negocieze bilateral cu Statele Unite pentru a rezolva problema“, a declarat liderul de la Casa Albă. După care a adăugat: „Sunt unele ţări în vecinătatea României care fac progrese serioase pentru a fi acceptate în programul Visa Waiver. Şi i-aş sfătui pe liderii români să se uite cu atenţie la ceea ce au făcut acestea“.

PREGĂTIT PENTRU ÎNVESTITURĂ

Obama este deja la Washington

Preşedintele ales al SUA, Barack Obama, a sosit sâmbătă seara în Washington DC, la finele unei călătorii istorice, cu trenul, între Philadelphia şi capitală, unde mâine va fi învestit drept cel de-al 44-lea preşedinte al ţării. Acest voiaj de 225 de kilometri, primul eveniment dintr-o serie de festivităţi legate de învestitură, a reconstituit traseul urmat de idolul lui Obama, republicanul Abraham Lincoln, care a parcurs acelaşi itinerar înainte de a fi învestit în 1861.

În pofida unui ger greu de suportat, mii de americani l-au aşteptat şi aclamat pe Barack Obama pe aproape întreg parcursul călătoriei, postaţi de-o parte şi de alta a căii ferate. Viitorul lider al Lumii Libere a stat şi el în frig şi a salutat mulţimile, pe platforma din spate a ultimului vagon al trenului, un vagon „istoric“, din 1930. La popasul făcut în Baltimore, aproximativ 40.000 de mii de oameni au asistat la discursul rostit de Obama. Cei mai mulţi dintre ei au aşteptat în frig mai bine de 6 ore înaintea sosirii în oraş a preşedintelui ales. La următoarea oprire, în Wilmington (Delaware), lui Obama i s-a alăturat viitorul vicepreşedinte al SUA, Joe Biden. (Constantin Vlad)